„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Istoria creştinismului (MCCCLXXXII): Şcoli organizate şi patronate de Biserică în Transilvania (II)
Biserica românească din Transilvania, atât cea Ortodoxă, cât şi cea Unită, a organizat şi îndrumat nu doar şcoli de teologie, ci alte tipuri de şcoli. Acestea şcoli medii româneşti şi-au întemeiat peste o sută de fonduri şi fundaţii, din care se acordau burse şi ajutoare elevilor săraci. Multe dintre ele erau lăsate de oameni înstăriţi, în vederea ajutorării atât a şcolilor româneşti, cât şi a elevilor lor. Cea mai însemnată fundaţie cu acest caracter a fost aceea a lui Emanoil Gojdu (1802-1870), un avocat de succes şi patriot ardelean de origine aromână, stabilit în Budapesta (Ungaria) în anul 1824. Conştient de originea sa de român ortodox, cu care se mândrea, prin tot ceea ce a făcut, Gojdu a demonstrat prin acţiunile sale că nu a uitat de originile sale româneşti şi nici nu a ascuns faptul că se trăgea dintr-o familie modestă: „Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Naţiunea mea mă îmboldeşte a stărui în fapta, ca încă şi după moarte să erump de sub gliile mormântului, spre a putea fi pururea în sânul Naţiunii mele“. Casa lui a fost cunoscută tot timpul ca fiind o casă românească, unde toţi românii erau bine primiţi şi sprijiniţi. Prin testamentul făcut la Budapesta la 4 noiembrie 1869, acesta şi-a lăsat averea numai „acelei părţi a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania care aparţine la confesiunea orientală ortodoxă“, pentru acordarea de burse studenţilor şi pentru ajutorul preoţilor. În acest sens a fost constituită o fundaţie, care a funcţionat între 1870 şi 1917, prin care s-au acordat burse studenţilor români. Printre cei 5.500 de elevi şi studenţi români ortodocşi, care au beneficiat de burse acordate de Fundaţia „Godju“, între anii 1871-1920, s-au numărat Traian Vuia, Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Petru Groza, Victor Babeş ş.a. Administrarea fondurilor o făcea o „reprezentanţă“, în frunte cu mitropolitul din Sibiu, alături de episcopii săi sufragani şi câţiva membri mireni.