Istoria creştinismului (MCCCLXXXV): Şcoli organizate şi patronate de Biserică în Transilvania (V)

În prima jumătate a secolului al XIX-lea în afară de cele peste 300 de şcoli unite, alte vreo 300 de şcoli ortodoxe româneşti funcţionau în Episcopiile Timişoarei, Aradului şi în „Vicariatul“ Oradiei, după cum aflăm dintr-un anuar cu date statistice al Mitropoliei sârbe de Karlovitz, sub jurisdicţia căreia se aflau acestea. Şcolile confesionale ortodoxe au cunoscut o stare de mare înflorire mai ales sub arhipăstorirea lui Andrei Şaguna, mitropolitul Transilvaniei. Încă în Sinodul eparhial din anul 1850, s-a hotărât scoaterea şcolilor româneşti de sub controlul episcopului catolic maghiar din Alba-Iulia (situaţie în care se aflau din 1838), şi trecerea lor sub „suprema inspecţiune“ a episcopului ortodox de la Sibiu, protopopii fiind numiţi „inspectori“ ai şcolilor din protopopiatul lor. Tot atunci s-a hotărât ca şcoala clericală de la Sibiu să se transforme într-un Institut teologic-pedagogic, urmând ca absolvenţii de teologie să funcţioneze şi ca învăţători înainte de hirotonie, dacă necesităţile o cer. Prin numeroase circulare, mitropolitul Transilvaniei a dat diferite îndrumări clerului şi credincioşilor cu privire la şcolile poporale, mai ales în legătură cu ridicarea de noi clădiri pe seama lor. De pildă, într-o circulară din 1852, cerea ca fiecare parohie să-şi ridice o clădire pentru o şcoală, dascălii să fie de credinţă ortodoxă, să se folosească numai manualele apărute în tipografia eparhială din Sibiu. Cu toate că învăţământul avea caracter confesional şi fiecare parohie ortodoxă trebuia să facă eforturi ca să-şi aibă propria şcoală, în comunele mixte şi sărace Şaguna a admis ca ortodocşii să se asocieze cu credincioşii uniţi, ca prin eforturi comune să-şi zidească şcoală şi să întreţină pe învăţător, care urma să fie de confesiunea celor care formau majoritatea. În acelaşi timp, Şaguna s-a interesat de pregătirea viitorilor învăţători în secţia pedagogică a Institutului din Sibiu, de perfecţionarea pregătirii lor profesionale în conferinţe învăţătoreşti, de îmbunătăţirea retribuţiei lor, de tipărirea manualelor didactice etc.