„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Istoria creştinismului (MCCCXCVI): Începuturile presei bisericeşti româneşti (III)
În Moldova, cea mai veche gazetă bisericească a fost „Preotul“. A apărut săptămânal, cu întreruperi, din 15 aprilie 1861 până la 9 aprilie 1866, fiind redactată de Climent Nicolau, ajutat, pentru scurt timp, de ierodiaconul Inochentie Moisiu, viitorul episcop de Roman. La 3 octombrie 1864, a apărut, tot la Iaşi, o nouă gazetă bisericească - „Predicatorul moralului evanghelic şi al umanităţii“, sub conducerea arhimandritului Isaia Teodorescu (popa Duhu al lui Ion Creangă), pe atunci rector al Seminarului de la Socola, ajutat la început de preotul Constantin Ştiubei, apoi de preotul Constantin Buţureanu. În paginile sale au apărut predici şi cronici bisericeşti. Şi-a încetat apariţia în iulie 1865. Între 1 octombrie 1868 şi 1 ianuarie 1872 la Iaşi a apărut „Foaia oficială bise-ricească a Sfintei Mitropolii a Moldovei“, cu binecuvântarea mitropolitului Calinic Miclescu. Aici au fost publicate în mod deosebit actele oficiale ale Mitropoliei, circulare, concursuri etc. Prima revistă bisericească de înaltă ţinută teologică a fost „Biserica Ortodoxă Română“, oficial al Sfântului Sinod (azi buletinul oficial al Patriarhiei Române). A apărut lunar, de la 1 octombrie 1874 până azi (cu scurte întreruperi în 1878-1880 şi în 1916-1921). Era sub conducerea unui comitet de redacţie, format din câţiva membri ai Sfântului Sinod şi profesori de la Seminarul Central şi Facultatea de Teologie sau alţi teologi. Primii preşedinţi ai comitetului de redacţie au fost arhiereii titulari Ghenadie Ţeposu, fostul episcop de Argeş, urmat de Silvestru Bălănescu, Ghenadie Enăceanu, Gherasim Timuş şi alţii. În paginile revistei s-au publicat diferite studii de teologie, de unii ierarhi, de profesorii Facultăţii de Teologie şi de unii preoţi din Bucureşti. S-au publicat şi numeroase studii de istoria Bisericii Române, traduceri din Sfinţii Părinţi, predici, cronici ale unor evenimente bisericeşti interne şi externe. Printre colaboratori s-au numărat şi câţiva ardeleni.