Istoria creştinismului (MCCCXCVIII): Începuturile presei bisericeşti româneşti (V)

În ultimul deceniu al secolului al XIX-lea şi în primele decenii ale celui de-al XX-lea au apărut reviste şi ziare bisericeşti redactate de diferiţi teologi sau de unele asociaţii preoţeşti. Astfel, la Bucureşti a apărut „Amvonul“ (1891-1893), organ al Societăţii „Amvonul român“, continuat de „Amvonul şi şcoala“ (1893-1894), „Voinţa Bisericii Române“ (1891-1894), redactată de unii profesori de teologie, „Vocea Bisericii“, primul „ziar eclesiastic ilustrat“ (1894-1896), redactat de profe-sorul Badea Cireşeanu, „Teologul“ (1897-1898), redactat de un comitet de studenţi teologi (între care şi Ioan Mihălcescu) ş.a. O existenţă mai îndelungată a avut „Consolatorul“, organul Societăţii clerului român „Ajutorul“ (1879-1880, apoi 1898-1904), care din 1904 a apărut sub titlul „Amvonul“ (1904-1916). Revista era redactată de un comitet, din care făceau parte cei mai distinşi preoţi bucureşteni din acel timp. Altă revistă a fost „Şcoala şi Biserica“ (1898-1914), condusă de Dumitru Stănescu, profesor de religie şi autorul unor lucrări de istorie bisericească. Una dintre cele mai apreciate publicaţii de la începutul secolului al XX-lea a fost „Viitorul“, revistă bisericească şi didactică (1 septembrie 1898-1916), sub conducerea profesorului Dimitrie Boroianu (până în 1904 a apărut la Iaşi). S-a bucurat de colaborarea unor teologi de prestigiu (profesori de la Facultatea de teologie, arhimandritul Iuliu Scriban şi alţii). O revistă de înaltă ţinută era şi „Revista Ortodoxă“ (1912-1916), redactată de un comitet din face făceau parte cei mai distinşi teologi ai vremii: arhimandritul Iuliu Scriban, Ioan Popescu-Mălăeşti, Ioan Mihălcescu, Nicolae Dobrescu, Constantin Nazarie şi episcopul Nicodim al Huşilor. Dintre gazetele şi revistele bisericeşti care au apărut în provincie cele mai importante au fost „Biserica şi şcoala“ la Galaţi (1889-1897, cu mai multe întreruperi), „Menirea preotului“ la Râmnicu Vâlcea (1890-1898, cu întreruperi), „Cuvântul adevărului“, tot la Râmnic (1902-1909), unul dintre cele mai bune periodice bise-riceşti.