Istoria creştinismului (MCCCXVII): Miron Romanul, mitropolitul Transilvaniei (III)

Păstoria lui Miron Romanul la Sibiu s-a desfăşurat în împrejurări grele, deoarece întreg Consiliul arhiepiscopal era alcătuit din asesori devotaţi vicarului Nicolae Popea. Nemulţumirea preoţilor şi a credincioşilor faţă de mitropolit era determinată de atitudinea sa politică; în 1881 a redactat programul „Partidei constitu-ţionale române“, care a servit ca îndreptar „Partidului Moderat Român“, înfiinţat în 1884, cu sprijinul său, în urma presiunilor exercitate de cercurile guvernamentale din Budapesta. Noul partid avea un număr redus de membri, recrutaţi mai ales dintre românii intraţi în aparatul administrativ al statului austro-ungar. Cu toate acestea, mitropolitul Miron a luptat pentru apărarea autonomiei Bisericii şi a şcolilor confesionale româneşti din Transilvania. De pildă, în 1879, a condus la Viena o delegaţie de ierarhi şi membri ai Congresului Naţional Bisericesc, prezentând împăratului un protest împotriva proiectului de lege al ministrului Trefort Agoston, care dorea să îndrepte o mare „lipsă“: „Legea din 1868 nu s-a îngrijit destul de învăţarea limbii maghiare în şcolile poporale“, scăpare care trebuia îndreptată. În Casa Magnaţilor (Parlamentul) din Budapesta, Miron Romanul şi Ion Vancea au protestat şi au înaintat împreună memorii în care se făcea referire la „asasinatul moral al cărui victimă va fi poporul român“. Presa maghiară i-a considerat impertinenţi. De altfel, Miron Romanul, în 1883, a luat cuvântul de 28 de ori în Casa Magnaţilor, la discuţiile asupra unui proiect de lege prin care se preconiza introducerea limbii şi literaturii maghiare ca obiect de studiu obligatoriu în gimnaziile româneşti, iar profesorii erau îndatoraţi să cunoască temeinic limba maghiară, iar în 1891 a luat cuvântul în Casa Magnaţilor împotriva unui proiect de lege privind înfiinţarea de grădiniţe pentru copiii între 3 şi 6 ani, obligaţi să le frecventeze, în care limba de conversaţie era cea maghiară.