Istoria creştinismului (MCCCXXXIII): Filaret Musta, episcopul Caransebeşului (I)

După moartea episcopului Nicolae Popea (27 iulie/8 august 1908), împăratul, la propunerea Guvernului maghiar, a refuzat să recunoască alegerea pentru scaunul vlădicesc vacant al Eparhiei Caransebeşului pe protosinghelul Filaret Musta (1839-1931). Acesta provenea din familia Musta, stabilită la Văliug, judeţul Caraş Severin, la începutul secolului al XIX-lea, unde tatăl viitorului arhiereu, Adam, a fost preot. Originile acestei familii se regăsesc în comuna Glogoni, astăzi în Banatul sârbesc, unde familia se reunea în diferite ocazii. Mama sa, Ruja, a fost fiica parohului din Văliug, Dimitrie Dobromirescu, de origine din Dubova. De creşterea nepotului Filip s-a îngrijit bunicul său, preotul Dimitrie. Născut la 20 martie 1839, Filip a mers la şcoală la o vârstă mai înaintată, deoarece părinţii nu aveau posibilitatea să trimită pe toţi cei 12 copii la învăţătură. Însă cu ajutorul bunicului a reuşit să se întreţină în şcoala primară pe care a făcut-o în satul său natal, iar apoi la Reşiţa. În anul 1851 a intrat ca ucenic la uzinele metalurgice din Reşiţa. Însă, atras de învăţătură, în anul 1857 se înscrie la gimnaziul din Beiuş, terminându-l în 1864, tot cu sprijinul bunicului Dimitrie. A urmat apoi cursurile Academiei de drept din Debreţin, după absolvirea căreia trece în anul 1868 la Institutul Teologic din Caransebeş, ca apoi, să fie primul trimis al episcopului Popasu la Universitatea din Leipzig cu bursă de studii. În 1870 se întoarce acasă din cauza izbucnirii războiului germano-francez, fiind numit profesor în anul şcolar 1870-1871, iar apoi diriginte al Institutului Teologic, funcţie pe care a deţinut-o până la 1 septembrie 1888. O etapă nouă în viaţa lui Filip Musta a constituit-o intrarea în rândul clerului, despre care veţi afla în episodul de mâine a Istoriei Creştinismului.