Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCL): Filantropia în Moldova (XVII)

Istoria creştinismului (MCCL): Filantropia în Moldova (XVII)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 23 Iunie 2009

Spitalul din Bârlad a luat fiinţă în anul 1838, la iniţiativa monahului Sofronie Vârnav. Acesta a demarat o colectă, după cum relatează arhiereul Veniamin Pocitan. Informaţii sumare există despre spitalele din Galaţi, Târgu Ocna şi Focşani. În secolul al XIX-lea au existat aşa-numitele spitale vremelnice. În general, aceste spitale au luat naştere în vremuri de război. În anul 1808 au fost înfiinţate la Mănăstirile Galata şi Hlincea de lângă Iaşi două astfel de spitale, primul adăpostind un număr de 270 de bolnavi, fiind dotat cu farmacie, locuinţă pentru preot ş.a., iar cel de-al doilea - cu o capacitate de 75 de bolnavi. Provizoriu, mai ales în vremuri de ciumă, se constituiau spitale ad-hoc. În toate aceste spitale vremelnice, cât şi în cazul celorlalte aşezăminte filantropice, activitatea de îngrijire a bolnavilor, mai cu seamă în vreme de război, o desfăşurau călugăriţele. Despre „rostul samarinean al maicilor şi al surorilor mănăstireşti“, care „coboară prin pânza vremii încă din zilele apostoleşti, de la diaconiţe“, a scris profesorul universitar Constantin N. Tomescu. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea s-au constituit diferite asociaţii preoţeşti cu scopul ajutorării preoţilor şi a familiilor lor: „Binefacerea“ Iaşi, „Societatea clerului «Mântuitorul Hristos»“ Iaşi, „Solidaritatea“ Dunărea de Jos. În arhivele Mitropoliei din Iaşi se păstrează documente ale asociaţiilor preoţeşti, ale cântăreţilor bisericeşti şi ale paraclisierilor. În acea vreme existau peste 40 de societăţi de ajutorare creştină: „Mila“, „Cutia milei“, „Mângâierea“, „Alinarea“, „Binele aproapelui“, „Ajutorul“, „Casa milei“, „Binefacerea“, „Dragostea creştină“, „Sântămaria“, „Pâinea de toate zilele“, „Umanitatea“, „Bunul creştin“, „Samarineanul milostiv“, „Ocrotirea“ ş.a. Prof. Ioan G. Savin menţionează că, în această perioadă, existau farmacii parohiale „din care unele au ajuns a se organiza în condiţiuni bune“, cum a fost cazul celei Arama -Iaşi.