„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Istoria creştinismului (MCCL): Filantropia în Moldova (XVII)
Spitalul din Bârlad a luat fiinţă în anul 1838, la iniţiativa monahului Sofronie Vârnav. Acesta a demarat o colectă, după cum relatează arhiereul Veniamin Pocitan. Informaţii sumare există despre spitalele din Galaţi, Târgu Ocna şi Focşani. În secolul al XIX-lea au existat aşa-numitele spitale vremelnice. În general, aceste spitale au luat naştere în vremuri de război. În anul 1808 au fost înfiinţate la Mănăstirile Galata şi Hlincea de lângă Iaşi două astfel de spitale, primul adăpostind un număr de 270 de bolnavi, fiind dotat cu farmacie, locuinţă pentru preot ş.a., iar cel de-al doilea - cu o capacitate de 75 de bolnavi. Provizoriu, mai ales în vremuri de ciumă, se constituiau spitale ad-hoc. În toate aceste spitale vremelnice, cât şi în cazul celorlalte aşezăminte filantropice, activitatea de îngrijire a bolnavilor, mai cu seamă în vreme de război, o desfăşurau călugăriţele. Despre „rostul samarinean al maicilor şi al surorilor mănăstireşti“, care „coboară prin pânza vremii încă din zilele apostoleşti, de la diaconiţe“, a scris profesorul universitar Constantin N. Tomescu. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea s-au constituit diferite asociaţii preoţeşti cu scopul ajutorării preoţilor şi a familiilor lor: „Binefacerea“ Iaşi, „Societatea clerului «Mântuitorul Hristos»“ Iaşi, „Solidaritatea“ Dunărea de Jos. În arhivele Mitropoliei din Iaşi se păstrează documente ale asociaţiilor preoţeşti, ale cântăreţilor bisericeşti şi ale paraclisierilor. În acea vreme existau peste 40 de societăţi de ajutorare creştină: „Mila“, „Cutia milei“, „Mângâierea“, „Alinarea“, „Binele aproapelui“, „Ajutorul“, „Casa milei“, „Binefacerea“, „Dragostea creştină“, „Sântămaria“, „Pâinea de toate zilele“, „Umanitatea“, „Bunul creştin“, „Samarineanul milostiv“, „Ocrotirea“ ş.a. Prof. Ioan G. Savin menţionează că, în această perioadă, existau farmacii parohiale „din care unele au ajuns a se organiza în condiţiuni bune“, cum a fost cazul celei Arama -Iaşi.