Istoria creştinismului (MCCLVI): Filantropia în Transilvania (V)

Spre deosebire de Principatele Române, unde Biserica a desfăşurat o bogată activitate filantropică, în Transilvania situaţia a fost cu totul alta, din cauza faptului că se afla sub ocupaţie străină. Sursa principală cu privire la activitatea filantropică a Bisericii din Transilvania o constituie ziarul bisericesc al mitropolitului Andrei Şaguna, „Telegraful Român“. Din numărul 13 al acestui ziar aflăm despre aniversarea a zece ani de la înfiinţarea „Reuniunii române de înmormântare din Sibiu“, care avea scopul „de a da ajutor şi de a îngriji de înmormântarea cuviincioasă a membrilor săi“. Acest aşezământ umanitar avea ca obiectiv şi ajutorarea urmaşilor, care, „din neputinţă şi scăpătare“, nu se puteau întreţine singuri. În Transilvania a funcţionat şi o societate cu caracter filantropic „Uniunea Femeilor Române“, care, printre alte activităţi, şi-a propus înfiinţarea „marelui orfelinat“ cu scopul declarat de a „strânge la sânul nostru pe fiicele neamului nostru, fără deosebire de confesiune; le vom creşte nu numai cu hrana trupească, ci şi cu hrana sufletească, în frica lui Dumnezeu şi cu iubire de neam“. În Transilvania existau mai multe societăţi filantropice organizate de femei. „Telegraful Român“ a consacrat mai multe numere activităţilor de binefacere întreprinse de o astfel de organizaţie. De asemenea, aflăm că din iniţiativa episcopului Nicolae Colan, cu sprijinul Societăţii Naţionale Ortodoxe a Femeilor Române, s-a înfiinţat la Cluj, în anul 1935, Mănăstirea „Sfânta Elisabeta“, pentru a forma maici care să aibă grijă de bolnavi. Din numărul 10 din anul 1943, al aceluiaşi ziar, găsim informaţii cu privire la înfiinţarea „Asociaţiei religioase Anastasia Şaguna“, la iniţiativa mitropolitului Nicolae Bălan al Transilvaniei, care avea drept scop „completarea educaţiei religioase, morale, naţionale, culturale şi sociale a tinerelor fete din sat, din fabrică şi din şcoală“.