Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCLXIV): Biserica Ortodoxă Română din Bucovina în perioada 1775-1918 (VII)

Istoria creştinismului (MCCLXIV): Biserica Ortodoxă Română din Bucovina în perioada 1775-1918 (VII)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 13 Iulie 2009

La propunerea mitropolitului sârb de la Carloviţ, împăratul Iosif al II-lea a numit ca episcop, la 23 aprilie 1789, pe ieromonahul Daniil Vlahovici din Mănăstirea sârbească Covil (în apropiere de Carloviţ), stabilit de câţiva ani în Bucovina ca director al şcolii clericare de la Biserica „Sfântul Ilie“. În 1791 s-a recunoscut episcopului dreptul de a controla administrarea Fondului Bisericesc, iar în 1820 s-a interzis folosirea veniturilor lui în scopuri nebisericeşti. Între 1788-1791, episcopii din Cernăuţi au cârmuit şi parohiile din raiaua Hotinului, ocupată atunci de trupele austriece. O măsură foarte umilitoare pentru Biserică a fost aceea din 1815, potrivit căreia şcolile primare româneşti din Bucovina erau declarate şcoli catolice şi puse sub conducerea şi controlul episcopului şi Consistoriului romano-catolic din Lemberg (Lvov). Cu câţiva ani mai înainte, în 1793, se suprimase obligativitatea învăţământului primar. Urmarea a fost că numeroase şcoli s-au desfiinţat şi în cele rămase au fost numiţi învăţători catolici, iar limba română a fost înlocuită treptat cu germana şi polona. Toate acestea au îndepărtat tot mai mult pe copiii români de şcoală. Sub oblăduirea Episcopiei ortodoxe a rămas o singură şcoală, la Cernăuţi, numită „şcoala naţională“ (un timp a funcţionat ca şcoală româno-germană), în care limba de predare era româna. Şcoala clericală, mutată de Daniil la Cernăuţi, era într-o stare de decădere. Cursurile durau trei ani, cu câte zece bursieri în fiecare clasă. Directorul şi cei doi profesori erau nepregătiţi, limitându-se la predarea Catehismului, iar în 1817 şcoala s-a închis. În anul 1826 această şcoală a fost transformată în Institut Teologic, în cadrul căruia majoritatea examenelor se susţineau în limba latină, germană şi greacă. Dintre absolvenţii şcolii s-a remarcat un modest învăţător sătesc, Vasile Ţintilă din Tereblecea, care a tipărit primele calendare româneşti din Bucovina, între anii 1811-1820. După o păstorire de peste trei decenii, Daniil a murit la 20 august 1822, în Vatra Dornei, fiind îngropat la Dragomirna. Se poate spune că sub el vechea eparhie românească a Rădăuţilor s-a transformat într-o eparhie româno-ruteano-sârbă.