Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCLXXI): Filantropia în Ţara Românească (XXII)

Istoria creştinismului (MCCLXXI): Filantropia în Ţara Românească (XXII)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 21 Mai 2009

Spitalul Brâncovenesc, unul dintre cele mai renumite din ţară, a fost fondat de Safta Brâncoveanu (fiica marelui ban Tudorache Balş), prin diata sa din anul 1835. Un an mai târziu, a început construcţia şi abia la 14 octombrie 1838, Spitalul Brâncovenesc a fost deschis bolnavilor. Însă, ideea ridicării unui spital „pentru cei nevoiaşi“ datează încă din anul 1751, când domniţa Bălaşa Brâncoveanu, mătuşa Saftei, a ridicat biserica şi azilul ce-i poartă numele. Gândul înfiinţării acestui spital a fost nutrit şi de banul Grigorie Basarab Brâncoveanu (soţul Saftei Brâncoveanu). Spitalul Brâncovenesc, cel de-al patrulea din Bucureşti, era independent de Eforia Spitalelor, un for administrativ care funcţiona la acea vreme şi din care făceau parte spitalele „Colţea“, „Pantelimon“ şi „Filantropia“. În această perioadă s-a înfiinţat „Aşezămintele Brâncoveneşti“, instituţie ce a luat fiinţă ca urmare a contopirii a două fundaţii distincte: Fundaţia Domniţei Bălaşa Brâncoveanu şi Fundaţia Bănesei Safta Brâncoveanu. Cele două fundaţii au fost înzestrate cu averi considerabile, din venitul cărora urmau să se întreţină. Privitor la titulatura spitalului, în corespondenţa păstrată, până în anul 1844, aceasta era de „Direcsia spitalului“, iar după această dată, s-a adoptat denumirea de „Epitropia Aşezămintelor Brâncoveneşti“. În acest spital, medicii timpului au pus bazele unei şcoli ştiinţifice. Mistuite de un incendiu, clădirile au fost refăcute între anii 1880-1890, iar în procesul de modernizare, care a continuat la începutul secolului al XX-lea, planşeele de lemn au fost înlocuite cu planşee de beton armat. În secolul al XX-lea, Spitalul Brâncovenesc a devenit o instituţie medicală pilot, în cadrul căreia s-au dezvoltat şcoli medicale profilate pe mai multe specialităţi. Trei generaţii de doctori au transformat bolniţa veche de un secol într-un spital modern. Din păcate, la 29 martie 1984, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu, clădirile încărcate de istorie au fost demolate.