Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCLXXXVIII): Biserica Ortodoxă Română din Basarabia în perioada 1812-1918 (XI)

Istoria creştinismului (MCCLXXXVIII): Biserica Ortodoxă Română din Basarabia în perioada 1812-1918 (XI)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 12 August 2009

Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni intenţiona să zidească şi o catedrală mitropolitană în Chişinău, dar piatra de temelie a noii catedrale s-a pus abia în anul 1830. În timpul arhipăstoririi sale a fost restaurată Biserica „Sfântul Gheorghe“ din Mănăstirea Căpriana, unde a fost aşezat spre veşnică odihnă († 30 martie 1821), după o păstorire de 13 ani a Bisericii Româneşti din Basarabia. Personalitatea lui Gavriil Bănulescu-Bodoni este controversată. Unii istorici îl consideră drept un patriot român, care a luptat pentru apărarea intereselor neamului său în Basarabia, alţii, dimpotrivă, îl prezintă drept un român înstrăinat, care n-a urmărit decât satisfacerea ambiţiilor personale. Însă, deşi s-a pus în slujba Bisericii Ruse şi a autorităţilor ruseşti, deşi a căutat să impună structuri de organizare necunoscute în eparhia sa, inclusiv limba rusă în seminar, şi a promovat mai mult ruşi în posturi de conducere, el a slujit totuşi neamul din care făcea parte, urmărind mai ales promovarea vieţii morale şi intelectuale a clerului basarabean. Toţi urmaşii lui Gavriil au fost ruşi, numiţi direct de Sinodul Bisericii Ruse din Petersburg, majoritatea transferaţi, după un număr de ani, la alte eparhii ruseşti. Primul dintre aceştia a fost Dimitrie Sulima, Episcopul-Vicar al Mitropoliei. Dimitrie Sulima, născut în 1782 în Ucraina, învăţase perfect limba română, încât îi era uşor să vorbească şi să liturghisească. Făcuse studii la Poltava (se pare că i-a fost elev lui Gavriil), a fost preot, protoiereu, profesor în Nicolaev, iar după ce s-a călugărit a fost hirotonit arhiereu, cu titlul „de Bender şi Akerman“, devenind, în 1813, vicarul lui Gavriil. Tipografia întemeiată de Mitropolitul Gavriil a continuat şi după moartea lui să tipărească în româneşte cărţi de slujbă şi „zidire duhovnicească“. Se poate spune că Dimitrie Sulima a continuat pe toate planurile opera începută de Gavriil Bănulescu-Bodoni. El a pus piatra de temelie a Catedralei din Chişinău la 11 mai 1830 (terminată la 13 octombrie 1836).