Istoria creştinismului (MCCXLVI): Filantropia în Moldova (XIV)

Cel mai important spital din Moldova, nu atât ca vechime, cât mai ales din punctul de vedere al continuităţii şi capacităţii de a primi bolnavi, a fost cel care poartă numele unui mare sfânt din Biserica primară - „Sfântul Spiridon“. La 22 decembrie 1759, domnitorul Ion Teodor Calimah decide, prin hrisov domnesc, înfiinţarea Epitropiei Casei „Sfântul Spiridon“ în Iaşi. Conducerea Epitropiei urma să fie aleasă din breasla negustorilor ieşeni, dreptul de control revenind, în virtutea unor hrisoave anterioare, unui număr de patru boieri, ce reprezentau statul, şi a doi egumeni, de la Galata şi Golia. În data de 12 iunie 1763, patriarhul ecumenic declară Mănăstirea „Sfântul Spiridon“ stavropighie patriarhală, în octombrie acelaşi an hotărând ca egumenul ei să poarte titlul de Erinopoleos, iar la 7 septem-brie 1764, Ştefan Mihai Racoviţă, domnul Moldovei (1763-1765), „leagă şi închină Mănăstirea «Precista Mare» din Roman, împreună cu cele două metoace ale ei, ctitoriile «Proorocul Sfântul Samuil» din Focşani şi biserica Bodeşti, de Epitropia Spitalului «Sfântul Spiridon» din Iaşi în administraţia căreia dă toată averea şi daniile acestor mănăstiri, pe veci şi fără strămutare“. Faptul că importanţa acestui aşezământ filantropic a crescut foarte mult rezultă şi cele petrecute în februarie 1826, cănd a avut loc hirotonia întru arhiereu a arhimandritului Varlaam Cuza, cu titlul de mitropolit de Sardica şi egumen al Mănăstirii „Sfântul Spiridon“, prilej cu care, vorbind despre locul său de egumenie, spune: „Întru care mănăstire se află şi spitalul Patriei“. Importanţa lui rezultă şi din aceea că sub Epitropia sa se aflau mai multe aşezăminte: Spitalul Paşcanu (din suburbia Iaşului), Institutul orfanotrofic gregorian, unde funcţiona şi o şcoală de moşit, cu 40 de paturi pentru lehuze, Azilul de bătrâni „Eufrosina Balş“ (aflat într-o casă din strada L. Catargi), ospiciul de la Galata şi spitalul de alienaţi de la Socola.