Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCXXIX): Viaţa mănăstirească în Biserica Ortodoxă în secolele XIX-XX (IV)

Istoria creştinismului (MCCXXIX): Viaţa mănăstirească în Biserica Ortodoxă în secolele XIX-XX (IV)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 27 Martie 2009

În viaţa Bisericii Ortodoxe Ruse s-au distins în secolul al XIX-lea, prin viaţa monahală, unii sfinţi şi stareţi ai unor mănăstiri. Dintre aceştia cei mai importanţi sunt stareţii Mănăstirii Optina, Macarie († 1866) şi Ambrozie († 1891), stareţii Leonid, Ignatie Briancianinov, Sfântul Ioan de Kronstadt († 1908) ş.a. Ignatie Briancianinov s-a născut în anul 1807, dintr-o familie de nobili ruşi, în provincia Vologda. Din botez s-a numit Dimitrie. De mic se arăta foarte înţelept şi evlavios, iubind mai ales liniştea, rugăciunea, slujbele Bisericii şi citirea cărţilor sfinte. În urma unei boli, tânărul Dimitrie, în anul 1826, a intrat în nevoinţa monahală, sub povăţuirea stareţului Leonid. Pentru smerenia şi ascultarea lui, tânărul nevoitor era iubit de toţi părinţii din mănăstire. În anul 1828 se stabileşte, împreună cu stareţul său, în obştea Mănăstirii Optina, o vestită sihăstrie a Rusiei. Primind tunderea în monahism sub numele Ignatie, a ajuns egumen la Mănăstirea Lapov. Apoi este numit stareţ la Mănăstirea „Sfântul Serghie“, aproape de Petersburg, unde a înnoit în întregime viaţa duhovnicească şi a crescut mai mulţi fii sufleteşti. Dobândind darul lacrimilor, al smereniei şi al sfintei rugăciuni cea din inimă, Cuviosul Ignatie a adunat în jurul său multe suflete cu viaţă aleasă, arzând ca o făclie nestinsă în mijlocul lor, fiind căutat de toţi ca un mare dascăl al Rugăciunii lui Iisus. A scris cu mare înţelepciune şi câteva cărţi de zidire duhovnicească, arătând tuturor calea dobândirii sfintei Rugăciuni a inimii. În anul 1857 a fost hirotonit episcop de Stavropol, un oraş din Caucaz. Însă, după patru ani, din cauza bolii, se retrage iarăşi la linişte, devenind doctor iscusit de suflete, căutat de mulţi fii. La 30 aprilie 1867 şi-a dat duhul în mâinile Domnului, lăsând în urmă numeroşi ucenici. Pentru sfinţenia vieţii lui, Sfântul Ierarh Ignatie a fost canonizat în anul 1988 de Biserica Ortodoxă Rusă, cu zi de prăznuire 30 aprilie.