Istoria creştinismului (MCDI): Începuturile presei bisericeşti româneşti (VIII)

La Arad a apărut, în anii 1869 şi 1871-1872, „Speranţa“, foaie literar-bisericească, gazetă a Societăţii de lectură a teologilor români din Arad, cu concursul unor profesori şi cu ajutorul material al unor patrioţi români de acolo. La 30 ianuarie 1877 a apărut noul organ oficial al Eparhiei Aradului, „Biserica şi şcoala“ (săptămânal), „foaie bisericească, şcolară, literară şi economică“, sub redacţia lui Vincenţiu (Vasile) Mangra. De la 1 ianuarie 1879 a apărut în noua „tipografie diecezană“, înfiinţată de episcopul Ioan Meţianu, sub conducerea unui nou redactor, Augustin Hamsea, până în 1899 (cu excepţia anilor 1882-1883, când a condus-o din nou Mangra). Eparhia Caransebeşului şi-a avut propriul său organ de publicitate, „Foaia Diecezană“ (săptămânal), din 5 ianuarie 1886. Din aceste considerente, în ianuarie 1907, profesorul Nicolae Bălan, viitorul mitropolit al Ardealului, a editat la Sibiu „Revista Teologică“, „organ pentru ştiinţa şi viaţa bisericească“. Şi-a încetat apariţia în 1916, apoi a reapărut din 1921 până în 1947. A fost una dintre cele mai bune reviste de specialitate din Biserica noastră, în care se publicau studii de teologie, de istorie bisericească, probleme de pastorală, liturgică, predici, ştiri din viaţa bisericească, recenzii etc. Între anii 1910-1918 a apărut, la Timişoara, „Revista preoţilor“, redactată de preotul David Voniga. Biserica greco-catolică a avut mai multe periodice bisericeşti până în 1918, dar cu o existenţă mai scurtă decât a celor ortodoxe. Spre deosebire de presa bisericească ortodoxă din Transilvania, acestea puneau pe primul plan problemele bisericeşti. Între anii 1865-1867 şi 1871-1872, preotul Grigorie Silaşi, vice-rectorul Seminarului „Sf. Barbara“ din Viena, mai târziu profesor de limba română la Universitatea din Cluj, a editat la Viena „Sionul românesc“, „foaie bisericească, literară şi şcolară“.