„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Istoria creştinismului (MCDII): Începuturile presei bisericeşti româneşti (IX)
Biserica greco-catolică a avut mai multe periodice bisericeşti până în 1918, dar cu o existenţă mai scurtă decât a celor ortodoxe. Între anii 1865-1867 şi 1871-1872, preotul Grigorie Silaşi, vice-rectorul Seminarului „Sf. Barbara“ din Viena, mai târziu profesor de limba română la Universitatea din Cluj, a editat la Viena „Sionul românesc“, „foaie bisericească, literară şi şcolară“. În paginile acestui ziar a apărut lucrarea canonico-istorică a lui Petru Maior, „Protopapadichia“, azi pierdută. Deşi redactorul ziarului era greco-catolic, în paginile ziarului nu s-au dus polemici confesionale, ci, dimpotrivă, colaborau şi preoţi ortodocşi. Câţiva ani mai târziu, preotul Iustin Popfiu a editat la Pesta, apoi la Oradea, „Amvonul“, „foaie bisericească pentru elaborate din sfera elocinţei sacre“. A apărut sporadic, în 1868, 1871 şi 1881, publicând mai ales predici. Între 1883-1887, a apărut la Blaj „Foaia bisericească“, „organ pentru cultura religioasă a clerului şi a poporului“, redactată de dr. Alexandru Grama, căreia i-a luat locul „Foaia bisericească şi şcolară“, „organ al provinciei mitropolitane greco-catolice de Alba Iulia şi Făgăraş“, cu două apariţii pe lună. De la 3 ianuarie 1891, locul acesteia a fost luat de „Unirea“, foaie bisericească-politică (săptămânală), care a apărut până în 1944. În paginile ziarului au apărut articole cu caracter politic, bisericesc, cultural, economic etc. Din 1911 până în 1944 a apărut la Blaj, sub conducerea unui comitet, revista „Cultura creştină“, în care se publicau diverse studii teologice. Câteva periodice bisericeşti au apărut şi în dieceza greco-catolică a Gherlei, mai mult pentru predici: „Predicatorul săteanului român sau curs complet de predici“ (Gherla, 1875-1890), „Preotul român“, „jurnal bisericesc, şcolar şi literar“ (Gherla, 1880-1890), „Păstorul sufletesc“ (Şimleu şi Cehul Silvaniei, 1906-1914).