„Zis-a Domnul: Cine este, oare, iconomul credincios și înțelept pe care stăpânul îl va pune peste slujitorii săi, ca să le dea la vreme partea lor de grâu? Fericită este sluga aceea pe care, venind
Istoria creştinismului (MCDII): Începuturile presei bisericeşti româneşti (IX)
Biserica greco-catolică a avut mai multe periodice bisericeşti până în 1918, dar cu o existenţă mai scurtă decât a celor ortodoxe. Între anii 1865-1867 şi 1871-1872, preotul Grigorie Silaşi, vice-rectorul Seminarului „Sf. Barbara“ din Viena, mai târziu profesor de limba română la Universitatea din Cluj, a editat la Viena „Sionul românesc“, „foaie bisericească, literară şi şcolară“. În paginile acestui ziar a apărut lucrarea canonico-istorică a lui Petru Maior, „Protopapadichia“, azi pierdută. Deşi redactorul ziarului era greco-catolic, în paginile ziarului nu s-au dus polemici confesionale, ci, dimpotrivă, colaborau şi preoţi ortodocşi. Câţiva ani mai târziu, preotul Iustin Popfiu a editat la Pesta, apoi la Oradea, „Amvonul“, „foaie bisericească pentru elaborate din sfera elocinţei sacre“. A apărut sporadic, în 1868, 1871 şi 1881, publicând mai ales predici. Între 1883-1887, a apărut la Blaj „Foaia bisericească“, „organ pentru cultura religioasă a clerului şi a poporului“, redactată de dr. Alexandru Grama, căreia i-a luat locul „Foaia bisericească şi şcolară“, „organ al provinciei mitropolitane greco-catolice de Alba Iulia şi Făgăraş“, cu două apariţii pe lună. De la 3 ianuarie 1891, locul acesteia a fost luat de „Unirea“, foaie bisericească-politică (săptămânală), care a apărut până în 1944. În paginile ziarului au apărut articole cu caracter politic, bisericesc, cultural, economic etc. Din 1911 până în 1944 a apărut la Blaj, sub conducerea unui comitet, revista „Cultura creştină“, în care se publicau diverse studii teologice. Câteva periodice bisericeşti au apărut şi în dieceza greco-catolică a Gherlei, mai mult pentru predici: „Predicatorul săteanului român sau curs complet de predici“ (Gherla, 1875-1890), „Preotul român“, „jurnal bisericesc, şcolar şi literar“ (Gherla, 1880-1890), „Păstorul sufletesc“ (Şimleu şi Cehul Silvaniei, 1906-1914).



.jpg)


