„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Istoria creştinismului (MCDXXII): Legăturile Bisericii Ortodoxe Române cu alte Biserici, neortodoxe, între 1821-1918
În această perioadă mai mulţi tineri ortodocşi din vechea Românie au făcut studii de teologie şi filosofie la diferite facultăţi de teologie, mai ales protestante, din Apusul Europei. De asemenea, numeroşi tineri din Transilvania, Banat şi Bucovina şi-au continuat studiile la facultăţile de teologie din Viena, Leipzig, Bonn, care, mai târziu, au ajuns profesori la institutele teologice din Sibiu, Arad şi Caransebeş şi la facultatea din Cernăuţi. Toţi aceştia au făcut cunoscută peste hotare Biserica şi teologia ortodoxă românească, prin legăturile pe care le-au avut cu profesorii şi studenţii, prin unele studii publicate în periodice protestante (mai ales de profesorii din Cernăuţi). Anumite manuale protestante de teologie erau folosite de profesorii facultăţilor noastre de teologie sau ai institutelor teologice din Transilvania şi Banat. Episcopul Melchisedec Ştefănescu, pe atunci la Ismail, şi episcopul Ghenadie Ţeposu au fost delegaţi de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să reprezinte Biserica noastră la Conferinţa vechilor catolici care a avut loc la Bonn, în anul 1875. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au luat fiinţă mai multe biserici şi capele româneşti în diferite oraşe ale Europei creştine, în care confesiunea dominantă nu era Ortodoxia. Astfel, negustorii români din Lvov (pe atunci Lemberg) au deschis o capelă ortodoxă încă din anul 1787, mutată în diferite case particulare, în anul 1860, cu sprijinul Fondului religionar din Bucovina, s-a ridicat o biserică românească. În 1901 a fost demolată şi în locul ei s-a zidit o biserică nouă, în stilul Bisericii „Domniţa Bălaşa“ din Bucureşti, cu o casă parohială alături. Slujitorii ei erau trimişi de Episcopia (apoi Mitropolia) Bucovinei. În 1858 s-a sfinţit capela românească din Leipzig, pentru negustorii români stabiliţi în acest oraş, primul slujitor fiind arhimandritul Ghenadie Ţeposu, viitorul episcop, urmat de arhimandritul Valerian Zamfirescu-Paladi.