„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Istoria creştinismului (MCDXXIX): Conferinţa panortodoxă de la Rhodos (1961)
Pentru pregătirea temelor pe care urma să le discute un viitor presinod ecumenic, propus de Conferinţa panortodoxă de la Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos în 1930, din iniţiativa patriarhului ecumenic Atenagora I (1949-1972), la Rhodos a fost convocată prima Confe-rinţă panortodoxă, care s-a ţinut între 24 septembrie-1 octombrie 1961. La aceasta au participat delegaţi din partea tuturor Bisericilor Ortodoxe. Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române a fost condusă de IPS Iustin, mitropolitul Moldovei şi Sucevei. Conferinţa a instituit şase comisii, fiecare dezbătând câte o problemă: despre credinţă, dogmă şi cultul bisericesc; despre administraţia şi disciplina bisericească şi despre Ortodoxia în lume; despre raporturile Bisericilor Ortodoxe între ele; despre temele teologice şi problemele sociale; raporturile Bisericii Ortodoxe cu Bisericile răsăritene necalcedonene; raporturile Bisericii Ortodoxe cu Bisericile apusene. În şedinţa din 29 septembrie participanţii la conferinţă au hotărât ca pe lista viitorului presinod ecumenic să fie trecute următoarele teme: credinţa şi dogma; cultul divin; admi-nistraţia şi ordinea bisericească; raporturile Bisericilor Ortodoxe între ele; raporturile Bisericii Ortodoxe cu lumea creştină; Ortodoxia în lume; teme teologice în general şi probleme sociale. Conferinţa s-a pronunţat în favoarea „cultivării raporturilor intercreştine, în spiritul dragostei lui Hristos“. În mesajul adresat tuturor Bisericilor creştine din lume, înalţii ierarhi întruniţi la prima Conferinţă panortodoxă de la Rhodos au scos în evidenţă că „noi am dat acum o definiţie mai precisă, care va constitui ordinea de zi a studiilor şi deliberărilor viitorului presinod. Avem speranţa că, binevoind Dumnezeu, acel presinod va pregăti calea soluţiilor necesare şi deciziilor bune şi limpezi pe care va trebui să le ia Sinodul ecumenic ulterior...“. „Noi credem că Bisericile Ortodoxe locale, toate surori între ele, păstrează credinţa mântuitoare a Părinţilor noştri şi stăruie în această unitate, care este imaginea unităţii spirituale şi supra-naturale a Preasfintei Dumnezeiri Care stă pe un singur tron. Astfel este unitatea profundă şi netulburată pe care a manifestat-o Biserica Ortodoxă în această ocazie istorică...“