Istoria creştinismului (MCLXLI): Justinian Marina, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1948-1977) (II)

Justinian Marina, pe numele de mirean Ioan Marina, s-a născut la 22 februarie 1901, în familia unor credincioşi ţărani din localitatea Sueşti, judeţul Vâlcea. După ce a terminat gimnaziul în satul său natal, a urmat cursurile Seminarului „Sfântul Nicolae“ din Râmnicu-Vâlcea, obţinând în anul 1923 diploma de învăţător. În toamna aceluiaşi an a fost numit învăţător la şcoala primară din satul Olteanca, judeţul Vâlcea. Ulterior, în anul următor, s-a transferat la şcoala primară din comuna Băbeni, acelaşi judeţ. După ce la 14 octombrie 1924 s-a căsătorit cu Lucreţia Popescu, fiica preotului Pavel Popescu, din comuna Braloştiţa, judeţul Dolj, a fost hirotonit preot pentru credincioşii din Băbeni. Îmbinând slujirea de învăţător cu cea de preot, s-a dovedit un adevărat apostol şi luminător. În anul 1925 se înscrie ca student la Facultatea de Teologie din Bucureşti, obţinând titlul de licenţiat în teologie în anul 1929. În anul următor îşi dă demisia din învăţământul primar şi se consacră cu totul slujirii altarului. În această perioadă a reuşit să refacă cele trei biserici din parohie. Remarcând că tânărul preot Ioan Marina dispune de însuşiri ce depăşeau aria de activitate al unui preot de sat, preasfinţitul Vartolomeu Stănescu, episcopul Râmnicului, l-a numit, la 1 noiembrie 1932, în funcţia de director al Seminarului Teologic „Sf. Nicolae“ din Râmnicu-Vâlcea. La aceeaşi dată a fost numit slujitor la Catedrala episcopală. La 1 septembrie 1933 este transferat, la cererea sa, preot la parohia „Sfântul Gheorghe“ din Râmnicu-Vâlcea, unde a activat până în anul 1945. În anul 1935 este numit şi confesor al cercetaşilor din Râmnicu-Vâlcea, iar din anul următor şi catehet al premilitarilor din oraş. În anul 1939 i s-a încredinţat şi conducerea tipografiei eparhiale. În cei 12 ani de preoţie la Râmnic a reuşit să restaureze din temelii Biserica „Sfântul Gheorghe“ şi casa parohială.