„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Istoria creştinismului (MCLXLIX): Justinian Marina, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1948-1977) (X)
Una dintre preocupările de căpătâi ale Preasfinţitului Justinian Marina, Arhiereu-Vicar al Mitropoliei Moldovei, a fost asistenţa socială, acordată nu doar credincioşilor mireni, ci şi preoţilor. Întrucât mulţi dintre preoţii moldoveni se zbăteau cu aceleaşi nevoi ca şi enoriaşii lor, vlădica Justinian i-a luat sub părinteasca sa purtare de grijă, ajutându-i cu îmbrăcăminte şi hrană, prin mijlocirea Societăţii „Crucea Roşie“ şi contribuţia celorlalte eparhii din ţară. În afară de aceasta, organizaţiile preoţeşti au fost reorganizate după aceleaşi principii care călăuziseră activitatea fostului preot Ioan Marina în Băbenii Vâlcii şi Râmnic. Societatea „Ocrotirea“ a fost transformată în bancă cooperatistă de credit, cu filială în fiecare judeţ, dându-se astfel posibilitatea preoţilor şi cântăreţilor să găsească ajutoare băneşti pentru nevoile lor imediate şi în special pentru acoperirea taxelor şcolare ale copiilor lor. Pentru rezolvarea problemei asistenţei sociale, Preasfinţitul Justinian a colaborat cu întreg personalul administrativ al vieţii publice şi cu toate organizaţiile de asistenţă socială din vremea aceea: „Apărarea Patriotică“, „Crucea Roşie“ şi „Comitetul de ajutorare a regiunilor secetoase“ (C.A.R.S.). În calitate de preşedinte al acestei organizaţii în Moldova, vlădica Justinian a depus multă stăruinţă în vederea coordonării acţiunii samaritene. Cu toate că principala atenţie şi eforturile arhiereului Justinian au trebuit să se îndrepte spre vindecarea rănilor războiului şi spre înlăturarea urmărilor grave ale secetei care se abătuse asupra Moldovei, n-a pierdut din vedere nici problema reînviorării spirituale a eparhiei. În îndrumările date protopopilor, Preasfinţia Sa a insistat în chip deosebit asupra grijii pe care aceştia trebuie să o aibă pentru buna desfăşurare a învăţământului religios, pentru intensificarea activităţii culturale şi misionare în parohii şi pentru antrenarea preoţimii în marea acţiune de „combatere a analfabetismului prin înfiinţarea de cursuri pentru adulţi, în colaborare cu învăţătorii satelor“.