„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Istoria creştinismului (MCLXLV): Justinian Marina, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1948-1977) (VI)
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea mitropolitului Irineu Mihălcescu, în şedinţa sa din 30 iulie 1945, a aprobat alegerea preotului Ioan Marina în cel de-al doilea post de arhiereu-vicar, nou înfiinţat, la Mitropolia Moldovei şi i-a acordat rangul ierarhic de arhiereu, cu titulatura de „Vasluianul“. Tunderea în monahism a noului vlădică s-a săvârşit în Mănăstirea Cetăţuia de lângă Iaşi, iar hirotonia în arhiereu a avut loc în catedrala mitropolitană din Iaşi, în ziua de 12 august 1945. În ziua hirotonirii întru arhiereu, preasfinţitul Justinian arăta că socoteşte această slujire plină de greutăţi şi de jertfe: „Mitra arhierească nu este numai un semn de podoabă şi de cinste, ci mai degrabă un simbol al tuturor renunţărilor, al cununii de spini a lui Hristos, căci apostolia însemnează spirit de sacrificiu, după îndemnul Apostolului: «Priveghează în toate, pătimeşte răul, fă lucrul Evanghelistului, slujba ta fă-o deplin...» (II Timotei 4, 4). Urcând treapta scaunului arhieresc, gândul meu se înalţă către cer şi mă duce lângă Tronul Celui Preaînalt, în faţa lui Dumnezeu, căruia îmi plec genunchii cu adâncă adoraţiune şi-I mulţumesc cu toată evlavia unei inimi adânc credincioase, pentru înalta misiune la care m-a chemat, făgăduind solemn că-I voi sluji credincios până la sfârşitul vieţii mele, cerşindu-I totodată ajutorul şi binecuvântarea Sa, fără care orice silinţă omenească nu poate aduce roade“. În scurtă vreme, s-a dovedit că mitropolitul Irineu nu se înşelase în aprecierile sale: activitatea desfăşurată de Justinian ca arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei a arătat limpede tuturor că, într-adevăr, el era „singurul om... capabil să facă faţă situaţiei“ grele în care se găsea eparhia. Cu energia pe care o vădise în cei 21 de ani de slujire preoţească, vlădica Justinian s-a angajat într-o intensă activitate pe tărâm pastoral, social, cultural şi gospodăresc, izbutind să aducă în rândurile clericilor şi credincioşilor moldoveni, greu încercaţi de distrugerile războiului şi de seceta pustiitoare din anii 1945 şi 1946, credinţă, nădejde, dragoste şi lumină.