„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Istoria creştinismului (MCLXLVII): Justinian Marina, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1948-1977) (VIII)
Una dintre preocupările de căpătâi ale preasfinţitului Justinian Marina, arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei, a fost asistenţa socială. Încă de la începutul activităţii sale ca vicar, preasfinţitul Justinian „s-a adresat tuturor preoţilor din eparhie, reamintindu-le că preoţimea este chemată să dea concurs nemărginit pentru lecuirea rănilor lăsate de război“, iniţiind şi sprijinind opera de asistenţă socială, ştiut fiind că „doctrina Bisericii creştine se reflectă pe tărâm practic în opera de caritate şi ajutorare“, şi îndemnându-i „să dea o atenţie deosebită asistenţei sociale şi în special problemei orfanajului“, întrucât în Moldova se găseau atunci 35.000 de copii orfani, care aveau „nevoie de asistenţă imediată şi permanentă“. Pentru copiii orfani care, din motive întemeiate nu au putut fi plasaţi în satele lor, au fost înfiinţate - fie numai pe seama Bisericii, fie în colaborare cu alte instituţii de asistenţă - orfelinate la mănăstirile Văratec şi Agafton, pentru fetiţe, şi la Târgu Neamţ şi la Botoşani pentru băieţi. Comitetele de asistenţă socială din parohii au dat contribuţii în natură pentru întreţinerea acestor orfelinate. Pentru grabnica rezolvare a problemei salvării copiilor orfani, preasfinţitul Justinian a indicat două metode: asistenţa închisă, adică prin orfelinate, şi asistenţa deschisă, adică plasarea orfanilor la rude, cunoscuţi, vecini, oameni de bine din satele lor de baştină. Vlădica Justinian dădea îndrumări de strânsă conlucrare cu orice organizaţie care se preocupa de rezolvarea situaţiei dificile în care se afla Moldova: „Pentru uşurarea îndeplinirii acestei sarcini, preoţimea va colabora cu celelalte organizaţii de asistenţă, particulare sau sprijinite de stat: Apărarea Patriotică, Crucea Roşie, Societatea pentru protecţia copiilor etc., întemeind comitete de colaborare pe sate, comune şi plăşi“. În urma acestei acţiuni, fiecare parohie a devenit un centru de asistenţă, fapt care a făcut ca mulţi dintre copiii orfani să găsească adăpost şi îngrijire chiar în satele lor.