Istoria creştinismului (MCLXXXI): Comunităţi ortodoxe române din afara graniţelor (VII)

În cadrul comunităţilor româneşti din străinătate un loc de seamă îl ocupă aşezămintele româneşti de la Locurile Sfinte, Ierusalim, Ierihon şi Iordan. În 1997 a fost numit ca reprezentant al Patriarhiei Române la Sfintele Locuri arhimandritul Ieronim Creţu, până atunci ecleziarh al Catedralei patriarhale din Bucureşti. Încă de la învestire, Preacuvioşia Sa a iniţiat noi lucrări de restaurare şi înfrumuseţare a Aşezământului românesc din Ierusalim, situat în partea de nord-vest a vechii cetăţi a Ierusalimului. În partea de jos a Aşezământului este un spaţiu mai mare care serveşte ca bibliotecă şi cameră de oaspeţi, împodobit cu picturi care prezintă istoria creştinismului românesc începând de la propovăduirea Sfântului Apostol Andrei pe teritoriul patriei noastre şi până la martirajul sfintei familii a Brâncovenilor. În curtea exterioară a aşezământului există un alt corp al clădirii, de dimensiuni mai mici, în care sunt grupate câteva camere pentru locuit. Dorinţa de a extinde aşezământul s-a concretizat într-un frumos proiect aprobat de autorităţi, care cuprinde în special extinderea căminului cu spaţii pentru locuit şi pentru primirea pelerinilor. Demararea lucrărilor la acest proiect a fost întârziată de lipsa fondurilor, canalizate în mare parte spre definitivarea aşezământului românesc din oraşul biblic Ierihon. Aşezământul românesc din Ierusalim, pe lângă rolul său de Reprezentanţă a Patriarhiei Române la Sfintele Locuri, este şi centru monahal cu rânduială şi organizare specifică mănăstirilor din ţară. Obştea monahală care se străduieşte pentru buna desfăşurare a activităţilor de aici nu este prea mare şi niciodată nu a depăşit numărul de 7-8 monahi. Aceştia provin de obicei de la mănăstirile din ţară şi au înalte calităţi morale şi intelectuale, dar şi multă râvnă de a sluji în folosul Bisericii. Pe lângă ascultările comune care ţin de o bună desfăşurare a serviciului liturgic de peste zi, fiecare monah sau reprezentant al obştii monahale are în grijă şi o ascultare care ţine de partea administrativă.