„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Istoria creştinismului (MCXVI): Biserica Ortodoxă a Cehiei şi Slovaciei (III)
În calitatea de conducător al ortodocşilor din Cehoslovacia, Episcopul Gorazd a supravegheat în Boemia construcţia a unsprezece biserici şi două capele. De asemenea, a publicat cărţile esenţiale ale slujbelor Bisericii, care erau traduse în limba cehă, şi a oferit sprijin celor din Slovacia şi din Rusia Subcarpatică, care doreau să se reîntoarcă la credinţa lor tradiţională ortodoxă. În acest fel, în perioada interbelică, episcopul Gorazd a construit mica Biserică a Cehiei care, în timpul celui de al Doilea Război Mondial, va fi strâns legată de naţiunea cehă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Cehoslovacia a fost administrată de acolitul lui Hitler, Reinhard Heydrich. După atacul din 27 mai 1942 asupra maşinii lui Heydrich în apropierea Catedralei Sfinţilor Chiril şi Metodie din Praga, patrioţii cehii s-au refugiat în catedrală, fiind ajutaţi de credincioşii din biserică care l-au informat pe episcopul Gorazd. La 18 iunie, naziştii i-au atacat pe atentatori în ascunzătoarea lor şi i-au ucis, iar preoţii, laicii şi episcopul Gorazd au fost arestaţi şi executaţi la 4 septembrie 1942. Ca represalii, naziştii au interzis Biserica Ortodoxă în Boemia şi Moravia. Bisericile şi capelele au fost închise şi au fost organizate arestări masive ale populaţiei cehe. Astfel, Biserica Ortodoxă a căzut sub persecuţiile naziştilor şi a fost decimată. Un număr de 256 de preoţi şi laici au fost executaţi, iar viaţa Bisericii a avut mult de suferit. Mucenicia episcopului Gorazd a fost recunoscută de Biserica Ortodoxă Sârbă la 4 mai 1961, care l-a proclamat pe Gorazd ca nou mucenic. Ulterior, la 24 august 1987, el a fost canonizat şi la Catedrala „Sfântul Gorazd“ din Olomouc (Moravia). După eliberarea Cehoslovaciei, în mai 1945, s-a refăcut unitatea ei politică şi s-a început reorganizarea Bisericii ortodoxe. Patriarhul Alexei al Moscovei (1945-1971) a trimis în acest sens pe arhiepiscopul Elefterie de Rostov, exarh al Patriarhiei de Moscova. Noul ierarh a depus toate eforturile pentru a reface unitatea internă a Bisericii Ortodoxe Cehoslovace. El a reuşit să împace grupurile ortodoxe disidente care ascultau de jurisdicţii rivale, reorganiza viaţa bisericească, îngrijindu-se de pregătirea cadrelor de slujitori devotaţi Ortodoxiei, şi a luptat pentru răspândirea Ortodoxiei între cehi şi slovaci, mult persecutată şi dispreţuită de catolicism şi chiar de protestantism.