Istoria creştinismului (MIII): Cultura şi teologia protestantă după 1870 (III)

Unul dintre reprezentanţii teologiei protestante din această perioadă a fost Adolf Harnack (1851-1930), profesor universitar şi directorul Institutului de Cercetări ştiinţifice la Berlin, renumit atât în domeniul teologic, cât şi social şi politic, în Germania şi în străinătate. Dintre numeroasele lucrări ale lui Harnack, cele care conturează cel mai bine concepţia lui sunt „Esenţa creştinismului“ (tratat de istoria dogmelor) (Leipzig, 1909), „Istoria dogmelor“ (1894-1899), „Fundamentul ştiinţei teologice“ (Freiburg im Breisgau, 1893). Cartea reprezentativă pentru el şi pentru liberalismul protestant este „Ce este creştinismul“ (1900). El l-a privit pe Iisus ca pe un eliberator al omului faţă de legalism, aducându-l în prezenţa lui Dumnezeu, prin dragoste. În opera sa, Harnack scoate în relief că întreg creştinismul şi Evanghelia nu sunt decât manifestarea iubirii părinteşti a lui Iisus Hristos pentru lume, iubire din care vechea Biserică a făcut mai târziu o „Evanghelie despre Iisus“. Creştinismul simplu şi fără dogme al lui Iisus a fost falsificat de cugetarea greacă din secolele II şi III, care a dus la o „accentuată elenizare a creştinismului“. Ca atare, dogmatizarea creştinismului este „opera spiritului elenic aplicat Evangheliilor“. Însă A. Harnack greşeşte, deoarece este ştiut faptul că nu elenismul a descoperit substanţa dogmelor creştine, ci dogmele au luat naştere din Revelaţia divină. Fondul dogmelor creştine, formulate de Sinoadele Ecumenice, se află în Revelaţia divină. Harnack a speriat autoritatea superioară protestantă prin afirmaţiile lui îndrăzneţe, mai ales prin combaterea Simbolului Apostolic, introdus chiar de la început în cărţile de cult protestante, dar tineretul din vremea lui îl admira, cinstindu-l şi ascultându-l. Operele lui A. Harnack se referă la istoria literaturii vechi creştine, la misiunea şi răspândirea creştinismului în primele secole, la istoria dogmelor etc. Sunt opere de bogată informaţie şi erudiţie, dar poartă în ele şi unele erori istorice.