Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MLXIX): Biserica Ortodoxă Rusă (IX)

Istoria creştinismului (MLXIX): Biserica Ortodoxă Rusă (IX)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 12 Septembrie 2008

Prăbuşirea regimului comunist în anul 1991 a dus la dezmembrarea Uniunii Sovietice şi crearea unui climat de deplină libertate pentru Biserică. Curentul perestroika, iniţiat de Mihail Gorbaciov, a permis credincioşilor sărbătorirea cu fast a unui mileniu de la creştinarea ruşilor (988-1988), în timpul patriarhului Pimen (1971-1990). Întâlnirea preşedintelui Mihail Gorbaciov cu patriarhul Rusiei şi cu Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, la 29 aprilie 1988, critica adusă de Gorbaciov restrângerii libertăţilor religioase, restituirea lăcaşurilor de cult, multă vreme închise, celebrarea unei slujbe în Catedrala „Înălţării Domnului“ din Kremlin, reprezintă tot atâtea eforturi ale liderului sovietic de a-şi alătura Biserica Rusă procesului perestroika. Astfel, au fost retrocedate şi redeschise un număr mare de biserici şi mănăstiri cu tradiţie. Acest proces de reevanghelizare a societăţii ruseşti a avut ca rezultat creşterea numărului de credincioşi practicanţi ai Bisericii Ortodoxe Ruse. Acest lucru a cauzat, pe de o parte, manifestarea temerii privind escaladarea uniatismului catolic şi a prozelitismului protestant, Rusia devenind un spaţiu de manifestare a numeroase secte şi mişcări religioase, venite din Statele Unite ale Americii şi Asia. Pe de altă parte, conflictele interne dintre curentul liberal, deschis spre ecumenism, şi curentul conservator, adept al tradiţionalismului şi care se opune spiritului înnoitor, reamintind de scindarea bisericească provocată de reforma patriarhului Nikon, în secolul al XVII-lea, deşi această problemă fusese soluţionată în urma hotărârii de la Moscova, din 30 mai-2 iunie 1971, de a ridica anatemele pronunţate de sinoadele din 1656 şi 1667 asupra „vechilor credincioşi“ (staroverţi), precizând dreptul credincioşilor ruşi de a folosi pe viitor practici şi rituri diferite la săvârşirea serviciilor religioase. În decembrie 1994, un sinod ţinut la Moscova, sub preşedinţia patriarhului Alexei al II-lea, a stabilit rămânerea Bisericii Ortodoxe Ruse în cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor, din care făcea parte începând cu anul 1961.