Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MXLIX): Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (II)

Istoria creştinismului (MXLIX): Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (II)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 20 August 2008

Proclamarea independenţei de stat a Greciei, care a creat condiţiile acordării autocefaliei Bisericii Ortodoxe greceşti, recunoscută la 29 iunie/11 iulie 1850 de către patriarhul ecumenic Antim al IV-lea, a redus considerabil jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol. Decretul sultanului Abdul Medgid (1839-1861) din 18 februarie/2 martie 1856 garanta din nou libertăţi credincioşilor creştini şi definea raporturile dintre Imperiul Otoman şi patriarhia Ecumenică. Pe viitor se prevedea ca patriarhul să exercite numai prerogativele civile asupra supuşilor săi, care se bucurau de aceleaşi drepturi ca şi musulmanii. Aveau voie să folosească clopotele bisericilor la serviciile divine, să ridice biserici noi şi să le repare pe cele existente şi se abroga legea care pedepsea cu moartea pe musulmanii convertiţi la creştinism. Erau stabilite alte norme privind impozitarea clerului, se asigura dreptul creştinilor de a ocupa funcţii în stat, de a urma şcolile civile şi militare ale imperiului şi s-a impus obligativitatea serviciului militar şi pentru ei. În realitate însă aceste prevederi au rămas simple dispoziţii fără aplicare concretă. Mai târziu, pe baza acestui decret, s-a alcătuit „Legea pentru administrarea bisericească“, aprobată în ianuarie 1860, care a rămas în vigoare până la 24 iulie 1923. Legea, structurată pe şapte capitole, cuprindea dispoziţii cu privire la alegerea şi întronizarea patriarhului, mitropoliţilor şi episcopilor, organizarea Sinodului patriarhal alcătuit din 11 mitropoliţi şi prezidat de patriarh, alegerea consiliului mixt de clerici şi mireni (patriarhul, trei mitropoliţi şi opt mireni), care să administreze veniturile Patriarhiei, raporturile patriarhului cu sufraganii săi, organizarea mănăstirilor, salarizarea clerului şi a demnitarilor patriarhali. După ce în anul 1898, Creta şi-a câştigat independenţa, în anul 1913, în urma războiului balcanic (1912-1913), insula Creta a intrat în componenţa Greciei. În aceste condiţii, Biserica Cretei a rămas sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice, care i-a acordat autonomie la 28 februarie 1967.