„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Calea mântuirii
Odată, au venit câţiva fraţi la avva Pambo şi unul dintre ei l-a întrebat: „Avva, eu postesc din două în două zile şi după aceea mănânc doi pesmeţi. Oare, făcând aşa, îmi mântuiesc sufletul sau mă rătăcesc?“. Altul i-a zis: „Din lucrul meu cu mâinile scot doi bănuţi pe zi, din care păstrez puţin pentru mâncare şi restul dau de pomană. Oare, făcând aşa, mă mântuiesc sau mă pierd?“. Şi l-au mai întrebat ei multe, dar el nu le-a dat nici un răspuns. După patru zile, trebuiau să plece, iar clericii îi mângâiau zicându-le: „Nu fiţi supăraţi, fraţilor, Dumnezeu o să vă răsplătească. Aşa e obiceiul bătrânului, nu vorbeşte îndată, ci numai dacă Dumnezeu îi dă voie“. Aşadar, au intrat la bătrân şi i-au zis: „Avva, roagă-te pentru noi!“. El îi întreabă: „Vreţi să plecaţi?“. Ei zic: „Da“. Atunci el, luând asupră-şi faptele lor şi scriind pe pământ, a început să zică: „Pambo posteşte din două în două zile, oare aşa devine călugăr? Nu. Pambo lucrează de doi bănuţi, pe care-i dă de pomană, oare aşa devine călugăr? Nu“. Apoi le-a zis lor: „Frumoase fapte, dar de mântuit te mântuieşti dacă-ţi păzeşti conştiinţa pură faţă de aproapele tău“. Lor le-au plăcut aceste cuvinte şi au plecat fericiţi. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)








