Judecata trebuie aşteptată cu speranţă în milostivirea lui Dumnezeu

Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi venirea Fiului Omului. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, Şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului. Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi altul se va lăsa. Din două care vor măcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa. Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru. Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni. Matei 24, 34-44

Chiar dacă cerul şi pământul sunt trecătoare, cuvintele Domnului Iisus Hristos depăşesc efemeritatea. Cuvintele Evangheliei de astăzi au fost auzite şi acum 2.000 de ani de cei care-L urmau pe Mântuitorul. El a vorbit despre un timp al judecăţii fiecărui suflet din această lume. Putem constata că nu sunt mari deosebiri între cei de atunci şi noi. Deopotrivă ne lăsăm răpiţi de valurile vieţii, fără să luăm aminte cu mai multă seriozitate la cuvintele Fiului lui Dumnezeu. Da, va fi un timp al sfârşitului şi un timp al judecăţii divine. După faptele noastre vom fi judecaţi, iar această judecată trebuie aşteptată cu nădejde în milostivirea lui Dumnezeu. Nimeni nu ştie când va fi sfârşitul acestei lumi, nici chiar îngerii din ceruri. Să nu ne neliniştească acest lucru, ci mai degrabă să fim preocupaţi de cum ne pregătim pentru întâlnirea cu Dumnezeu.