Legile vremurilor și superioritatea lui Hristos

Venind ei în Capernaum, s-au apropiat de Petru cei ce strâng darea (pentru Templu) şi i-au zis: Învăţătorul vostru nu plăteşte darea? Ba, da! - a zis el. Dar intrând în casă, Iisus i-a luat înainte, zicând: Ce ţi se pare, Simone? Regii pământului de la cine iau dări sau bir? De la fiii lor sau de la străini? El I-a zis: De la străini. Iisus i-a zis: Aşadar, fiii sunt scutiţi. Ci ca să nu-i smintim pe ei, mergând la mare, aruncă undiţa şi peştele care va ieşi întâi, ia-l, şi, deschizându-i gura, vei găsi un statir (un ban de argint). Ia-l şi dă-l lor pentru Mine şi pentru tine. În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis: Cine, oare, este mai mare în împărăţia cerurilor? Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor, Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor. Matei 17, 24-27 şi 18, 1-4

Domnul Iisus Hristos a fost întrebat, prin Petru, dacă vrea să plătească dajdia pentru templu. Evreii se aflau sub stăpânirea romană, iar romanii percepeau taxe şi impozite de la toţi locuitorii Ţării Sfinte. Cei care strângeau aceste taxe erau iudei; ei adunau şi o taxă pentru templu. Astfel, putem înţelege de ce Domnul Hristos l-a întrebat pe Petru: „Regii pământului de la cine strâng taxe, de la străini sau de la fii?” Răspunsul erau evident: de la străini. Şi Mântuitorul concluzionează: „Iată deci că fiii sunt scutiţi”. El ca Fiu al lui Dumnezeu şi ucenicii Săi, care sunt fraţi ai Fiului lui Dumnezeu, nu trebuiau să plătească această taxă pentru templu. Birurile erau pentru supuşi, adică pentru robi. În cele din urmă, Domnul Hristos l-a îndemnat pe Petru să plătească dajdia. A fost un gest formal prin care Mântuitorul ne arată că El nu rămâne dator nimănui şi nu vrea să creeze situaţii-limită. El este deasupra tuturor legilor, dar şi a conducătorilor vremelnici ai popoarelor.