Luca 1, 24–38

„În zilele acelea Elisabeta, soția lui Zaharia, a zămislit și s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând: Astfel mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a șasea lună a fost trimis Îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era Maria. Și, intrând Îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei! Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și, iată, vei lua în pântece și vei naște Fiu și vei chema numele Lui, Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt Se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și Împărăția Lui nu va avea sfârșit. Și a zis Maria către Înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și, răspunzând, Îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei, și aceasta este a șasea lună pentru ea, care se numea stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și Îngerul a plecat de la ea.”

Fie mie după cuvântul tău!

Sfântul Iustin Martirul și Filozoful, Dialogul cu iudeul Tryfon, Partea a Doua, C, în Părinți și Scriitori Bisericești (1980), vol. 2, pp. 277-278

„(...) S-a făcut om, prin Fecioara, pentru ca, pe aceeași cale prin care a luat început neascultarea cea de la șarpe, să-și ia și sfârșitul. Într-adevăr, după cum Eva, fiind fecioară și fără de pată și primind întru sine cuvântul șarpelui, a născut neascultarea și moartea (Iacov 1, 15), tot astfel și Fecioara Maria, atunci când îngerul Gavriil i-a binevestit că: Duhul Domnului va veni asupra ei și puterea Celui Prea Înalt o va umbri, din care cauză și Sfântul care Se va naște din ea va fi Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 26, 35), primind credința și bucuria, a răspuns: Fie mie după cuvântul tău. În felul acesta S-a născut prin ea Acesta, despre Care am arătat că s-au spus atâtea în Scripturi și prin Care Dumnezeu nimi­cește pe șarpe, ca și pe îngerii și oamenii cei asemănători cu el, și prin Care liberează de moarte pe cei răi, care se pocăiesc și care cred în El.”

Sfântul Ambrozie al Mila­nului, Scrisori, scrisoarea a XLII-a, 5-7, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, p. 202

„(...) Maria a auzit glasul îngerului, și, după ce înainte zisese: Cum va fi aceasta? (Luca 1, 34), întrebând, fiindcă nu credea că poate naște fără bărbat, a răspuns după aceea: Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Tău (Luca 1, 38). Aceasta este Fecioara care a zămislit în pântece, Fecioara care a născut Fiu.”