Luca 11, 14-23

„În vremea aceea a scos Iisus un demon dintr-un bolnav care era mut. Și când a ieșit demonul, mutul a vorbit, iar mulțimile s-au minunat. Iar unii dintre ei au zis: Cu Beelzebul, căpetenia demo­nilor, scoate pe demoni. Iar alții, ispitindu-L, ce­reau de la El semn din cer. Dar El, cunoscând gândurile lor, le-a zis: Orice împărăție, dezbi­nându-se în sine, se pustiește și casă peste casă cade. Și dacă Satana s-a dezbinat în sine, cum va mai sta împărăția lui? Fiindcă ziceți că Eu izgonesc pe demoni cu Beelzebul. Iar dacă Eu izgonesc pe demoni cu Beelzebul, fiii voștri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători. Iar dacă Eu cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată, a ajuns la voi Împărăția lui Dumnezeu. Când cel tare, înarmat fiind, își păzește curtea, avuțiile lui sunt în pace. Dar, când unul mai tare decât el vine asupra lui şi-l înfrânge, îi ia toate armele pe care se bizuia, iar prăzile de la el le împarte. Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; și cel care nu adună cu Mine risipește.”

Lupta cu diavolul

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a XXI-a, I, în PSB, vol. 17, pp. 552-553

„Mare și felurit război duce împotriva noastră, în fiecare zi, vrăjmașul adevărului! Îl duce făcând din poftele noastre săgeți împotriva noastră și luând totdeauna de la noi puterea de a ne răni. Dar pentru că Stăpânul a legat cu legi de nedezlegat o mare parte din puterea diavolului și nu i-a îngăduit să se năpustească deodată, ca să nimicească de pe pământ neamul omenesc, vicleanul ne fură victoria din cauza nesocotinței noastre proprii. (...) Dacă voim să ne înfățișăm lui Hristos sufletul împreună cu trupul lipsite de rușinea rănilor pricinuite de diavol, trebuie să rotim necontenit, cu luare aminte, de jur împrejur, ochii sufletului nostru, să punem sub bănuială pe toate cele ce ne desfătează și să le îndepărtăm îndată; trebuie să nu ne lipim sufletul de nimic, nici chiar dacă aurul ar sta grămadă înaintea noastră – că spune Scriptura: Ca apa de-ar curge bogăția, nu vă lipiți inima de ea (Psalmi 61, 10), nici chiar dacă pământul ar odrăsli toată desfătarea și ne-ar pune la îndemână locuințe luxoase – că iarăși spune Scriptura: Locuința noastră este în cer, de unde așteptăm și mântuitor, pe Hristos (Filipeni 3,20), nici chiar dacă necontenit ne-ar sta în față petreceri, chefuri și beții – că tot Scriptura zice: Deșertăciunea deșertă­ciunilor, toate sunt deșertăciune (Eclesiast 1,2), nici chiar dacă ni s-ar oferi frumusețile trupurilor locuite de suflete desfrânate – că spune înțeleptul: Fugi din fața femeii ca din fața șarpelui (Înțelepciunea lui Isus Sirah 21,2), nici chiar dacă ni s-ar pune la îndemână funcții înalte, roi de însoțitori și lingușitori. (...) În spatele tuturor acestor ispite stă prigonitorul obștesc al neamului omenesc și așteaptă ca, ademeniți cândva de cele văzute, să ne abatem din calea dreaptă și să cădem în cursa lui.”