Luca 13, 31-35

În vremea aceea s-au apropiat de Iisus unii dintre farisei, zicându-I: Ieși și du-Te de aici, căci Irod vrea să Te ucidă. El le-a zis: Mergând spuneți vulpii acesteia: Iată, alung demoni și fac vindecări, astăzi și mâi­ne, iar a treia zi voi sfârși. Însă și astăzi și mâine și în ziua următoare merg, fiindcă nu este cu putință să piară proroc afară din Ierusalim. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-ați voit. Iată, vi se lasă casa voastră pustie, cu adevărat grăiesc vouă: Nu Mă veți mai vedea până ce va veni vremea când veţi zice: „Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!”

Feriți-vă de oamenii care se aseamănă cu vulpile!

Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Șaptea, în PSB, vol. 38, p. 246

„Căci amăgirea și viclenia cu chip de bunătate e cu adevărat păcat foarte greu (...) și un lucru din cele mai urâte lui Dumnezeu, având ca soră fața îndoită a sufletului și a gândurilor și schimbarea neîncetată, care stârnesc mânia dumnezeiască a minții preacurate. Căci zice despre unii: Săgeată ucigătoare este limba lor; viclenie sunt cuvintele gurii lor; aproapelui său îi grăiește cuvinte de pace și în sine are dușmănia. Să nu-i cercetez pe ei? Zice Domnul. Sau nu se va răzbuna întru poporul acesta sufletul meu? (Ieremia 9, 8). Iar David zice că cel nevinovat cu mâinile și curat la inimă, care nu a viclenit în limba lui și nu a făcut răul aproapelui său, se va sui în muntele Domnului (Psalmi 14, 3-4).

Astfel legea îi interzice omului ca un lucru prea urât și necuvenit a umbla cu viclenii, adică a viețui fățarnic și a-și lua chipul dreptății și a păgubi pe frați, disprețuind legile iubirii.”

Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a LXIII-a, 45, în PSB, vol. 53, p. 256

„În convorbirile celor fără ocupație își găsește loc clevetirea, iese la iveală răutatea. De aceea zice prorocul: Urât-am adunarea celor ce viclenesc și cu cei necre­dincioși nu voi ședea” (Psalmi 25, 5). Și în Psalmul 36, pe care l-a împresurat cu învățături morale, de la început a spus: Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac fărădelegea (Psalmi 36, 1). Viclenia este mai periculoasă decât răutatea; fiindcă viclenia nu este răutate pură și simplă, ci reavoință ascunsă. Și este mai grea paza de lucruri ascunse decât de cele cunoscute. De aceea și Mântuitorul nostru ne sfătuiește să ne ferim de cei vicleni, care ne amăgesc cu plăceri blânde la chip și cu alte lucruri fățarnice dar deșertăciuni, care ne atrag către ambiții, onoruri, lăcomie, bogăție, către trufia puterii.”