Luca 14, 25-35

În vremea aceea mergeau cu Iisus mulţimi multe şi, întorcându-se, a zis către ele: Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar și sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu. Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu. Că cine dintre voi, vrând să zidească un turn, nu stă mai întâi şi-și face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească? Pentru ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs, zicând: Acest om a început să zidească, dar n-a putut isprăvi. Sau care rege, plecând să se bată în război cu alt rege, nu va sta întâi să se sfătuiască dacă va putea să întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Iar de nu, încă fiind el departe, îi trimite solie şi îl roagă să facă pace. Aşadar, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu. Bună este sarea, dar dacă şi sarea se va strica, cu ce va fi dreasă? Nici în pământ, nici în gunoi nu mai este de folos, ci o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă.

Pe cine și cum iubim

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia a XXXV-a, 1, în PSB, vol. 23, pp. 432-433

„Domnul a spus cuvintele acestea ca să-i pregătească pe cei care vor primi învățătura Lui să fie mai presus de toate. Nu-i rău să mori, ci să mori rău. De aceea și spunea: Foc am venit să aduc pe pământ (Luca 12, 49). Cu aceste cuvinte voia să arate tăria și căldura dragostei pe care o cerea. (...)

Ai văzut dregătoria Dascălului? Ai văzut că arată că este Fiul adevărat al Tatălui? Ai văzut că porunceşte să lăsăm totul şi să-L iubim numai pe El?

Dar pentru ce vorbesc, spune Hristos, de prieteni şi de rude? Chiar sufletul tău dacă ţi-l iubeşti mai mult decât pe Mine, eşti departe de a fi ucenicul Meu!

Ce?, aş putea fi întrebat. Nu sunt cuvintele acestea potrivnice Vechiului Testament?

Nicidecum! Dimpotrivă, cu totul de acord! Că şi în Vechiul Testament Domnul porunceşte ca închinătorii la idoli să fie nu numai urâţi, ci chiar ucişi cu pietre. (...)

Să nu te miri, apoi, dacă Pavel dă multe porunci şi copiilor şi părin­ţilor şi că porunceşte copiilor să se supună părinţilor; dar le porunceşte să se supună în acelea care nu rănesc credinţa; în toate celelalte bune să le dea toată cinstea; dar dacă părinţii le-ar cere mai mult decât le datorează, nu trebuie să li se supună; De aceea spune Domnul la Luca: Dacă cineva vine la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mama sa şi pe femeia sa şi pe copiii săi şi pe fraţii săi, ba încă şi sufletul său, nu poate fi ucenic al Meu  (Luca 14, 26). Nu ne porunceşte să-i urâm fără pricină - asta ar fi o mare nele­giuire! - ci: Când tatăl tău, mama ta, femeia ta, copiii tăi, spune Dom­nul, vor să-i iubeşti mai mult decât pe Mine, atunci, tocmai pentru aceasta, urăşte-i; că o dragoste ca aceasta pierde şi pe cel iubit şi pe cel ce iubeşte”.