Luca 21, 8-9, 25-27, 33-36

„Zis-a Domnul: Vedeți să nu fiți amăgiți, căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, iar vremea s-a apropiat. Nu mergeți după ei. Iar când veți auzi de războaie și de răzmerițe, să nu vă înspăimântați; căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârșitul nu va fi curând. Și vor fi semne în soare, în lună și în stele, iar pe pământ, strâmtorare printre neamuri și nedumerire din pricina vuietului mării și al valurilor. Iar oamenii vor muri de frică și de așteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere și cu slavă multă. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Luați aminte la voi înșivă, ca nu cumva să se îngreuieze inimile voastre de îmbuibare și de beție și de grijile vieții, și ziua aceea să vină peste voi fără de veste; căci ca o cursă va veni peste toți cei ce locuiesc pe fața întregului pământ. Privegheați, dar, în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriți să scăpați de toate acestea care au să vină și să stați înaintea Fiului Omului.”

Lăcomia, beția și grijile vieții ne răpesc mântuirea

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia LVII, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 670

„Și după cum o corabie, naufragiată de furtună, după ce a trecut furtuna, rămâne cu paguba pricinuită de furtună, tot așa și cu bețivul. Și după cum corăbierii, în timpul furtunii, aruncă în mare mărfurile din corabie, așa și bețivul aruncă de la el toate faptele lui bune. De-ar fi cu trupul și cu sufletul curat, de-ar fi rușinos, priceput, blând, smerit, beția le aruncă pe toate acestea în oceanul fărădelegii. Dar după ce a fost aruncat totul afară, nu mai este nici o asemănare între corabie și bețiv. Corabia se ușurează după ce a aruncat încărcătura, dar bețivul se îngreuiază și mai mult. În locul bogăției aceleia primește nisip, apă sărată și toate gunoaiele beției, care îneacă îndată corabia cu călător și cu cârmaci cu tot.

(...) Nu poți vedea Împărăția cerurilor dacă ești bețiv. Nu vă înșelați, spune Pavel, nici bețivii, nici hulitorii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu (I Corinteni 6, 10). Dar pentru ce vorbesc eu de Împărăția cerurilor? Dacă ești bețiv nu poți vedea nici lucrurile de pe lumea asta. Beția face din zi noapte și din lumină întuneric. Bețivii au ochii des­chiși, dar nu văd nici ceea ce le stă înaintea picioarelor. Grozăvia nu-i numai atâta, ci, pe lângă asta, bețivii mai îndură o altă pedeapsă și mai cumplită: sunt triști fără pricină, furioși, bolnavi, luați necontenit în râs și ocărâți. Ce iertare mai pot avea acești oameni, care își pricinuiesc singuri atâtea nenorociri? Nici una!”

Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, Epistola 43, în Părinți și Scriitori Bisericești (1988), vol. 12, p. 197

„Oricât vei fi de copleșit de treburi, fă-ți și mai multă vreme pentru Domnul.”