Luca 9, 23–27

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în toate zilele și să-Mi urmeze Mie; căci cine va voi să-și scape viața o va pierde; iar cine-și va pierde viața pentru Mine, acela o va mântui. Căci ce folosește omului dacă va câștiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina de el și Fiul Omului când va veni întru slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. Cu adevărat însă vă spun vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici carenu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.”

Semnul Crucii, putere divină

Sfântul Atanasie cel Mare, Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie, XIII; LXXIX, în Părinți și Scriitori Bise­ricești (1988), vol. 16, pp. 200; 237-238

„Iar cunoscuții care veneau la el (la Cuviosul Antonie - n.n.), deoarece nu le îngăduia să intre și de aceea rămâneau zile și nopți afară, auzeau înăuntru ca niște mulțimi zgomotoase, care rosteau cuvinte plângărețe și strigau: „Pleacă din aceste locuri ale noastre. Ce este între tine și pustie? Nu primești ispitele noastre”. Cei din afară crezură la început că sunt niște oameni care se luptă cu el și care au coborât pe scări la el. Dar când privind prin gaura cheii n-au văzut pe nimeni, socotind că sunt demoni, s-au înspăimântat și au strigat la Antonie. Dar acesta îi auzea mai mult pe aceștia decât se îngrijea de aceia. Și venind aproape de ușă, îi îndemna pe oameni să plece și să nu se teamă. Căci zicea că dracii pricinuiesc năluciri mai ales celor ce se tem. Dar voi pecetluiți-vă pe voi și plecați cu curaj și lăsați-i pe aceștia să se facă ei înșiși de râs. Deci aceia plecau împrejmuindu-se ca și cu un zid cu semnul Crucii.

(...) Iată sunt de față aci unii care sufereau din partea dracilor; sunt unii chinuiți acum de dracii care au venit la ei. Punându-i pe ei în mijloc, Antonie a zis: Sau curățați-i pe aceștia prin silogismele voastre, ori chemând prin orice meșteșug sau vrăjitorie (magie) pe idolii voștri, sau, dacă nu puteți, lăsați-vă de lupta voastră împotriva noastră și veți vedea puterea crucii lui Hristos. Și zicând acestea, a chemat pe Hristos, a pecetluit pe cei ce pătimeau, prin semnul crucii de două și de trei ori. Și îndată s-au ridicat oamenii cu toții și mulțumeau Domnului. Și așa-zișii filosofi se mirară și s-au umplut cu adevărat de uimire pentru credința lui Antonie și pentru semnul făcut. Iar Antonie a zis: Pentru ce vă mirați de aceasta? Nu noi suntem cei care am făcut-o, ci Hristos este Cel ce face acestea, prin cei ce cred în El. Credeți deci și voi și veți vedea că nu avem vreun meșteșug de cuvinte, ci credința cea în Hristos, lucrătoare prin iubire. Pe aceasta de veți avea-o și voi, nu veți mai căuta dovedire prin raționamente, ci veți socoti îndestulătoare credința în Hristos. Acestea au fost cuvintele lui Antonie. Iar aceia, minu­nân­du-se de ele, plecară îmbrăți­șân­du-l și recunoscând că au avut folos de la el.”