Marcu 1, 16-22

„În vremea aceea, umblând pe lângă Marea Galileei, Iisus a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mrejele în mare, căci erau pescari. Și le-a zis Iisus: Veniți după Mine și vă voi face să fiți pescari de oameni. Și îndată, lăsând mrejele, au mers după El. Iar El, mergând puțin mai înainte, a văzut pe Iacov al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui. Și ei erau în corabie, dregându-și mrejele. Și i-a chemat pe ei îndată. Iar ei, lăsând pe tatăl lor Zevedeu în corabie cu lucrătorii, s-au dus după El. Au venit în Capernaum și, îndată intrând sâmbăta în sinagogă, Iisus îi învăța. Și erau uimiți de învățătura Lui, căci El îi învăța pe ei ca Cel ce are putere, iar nu în felul cărturarilor.”

Cuvântul ne zidește

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a II-a despre post, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, p. 61

„Îndemnați, preoți, pe popor, zice Domnul. Grăiți la urechile Ierusalimului (Isaia 40, 1-2). Îndestulătoare este puterea cuvântului să mărească celor zeloși râvna, iar celor leneși și trândavi să le deștepte zelul. De aceea generalii, când pornesc oștirea la război, țin soldaților, înainte de începerea luptei, cuvântări de îmbărbătare; iar îndemnul lor are atâta putere, încât adeseori îi face pe mulți să disprețuiască moartea. Tot așa și profesorii de gimnastică și antrenorii, când duc pe atleți în arene, ca să ia parte la întreceri, le țin lungi cuvântări de necesitatea ostenelilor pentru dobândirea coroanelor, iar în urma acestor discursuri mulți au fost convinși să-și pună în primejdie trupurile de dragul victoriei.

Trebuie să țin, dar, și eu un cuvânt de îndemn, când îi pornesc pe ostașii lui Hristos la lupta împotriva nevăzuților duș­mani, când pregătesc pe atleții credinței să dobândească, prin înfrânare, cununile dreptății.”

Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, Epistola 9, Către Maxim, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, p. 55

„Într-adevăr, cuvintele sunt un fel de icoane ale sufletului. Așa te-am recunoscut și pe tine, cu ajutorul scrisorii, recunoscând, cum se spune, leul după ghiare, și m-am bucurat când am aflat că nu te arăți cu lenevie față de cel dintâi și cel mai mare dintre bunuri: iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de aproapele (Matei 22, 38). Ca semn al celei de-a doua, socot prietenia ce mi-o arăți, iar pentru cea dintâi, râvna pe care o ai pentru dobândirea cunoștinței celei dumnezeiești. Că totul se cuprinde în aceste două feluri de iubire e un lucru cunoscut de orice ucenic al lui Hristos.”

Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, Epistola 163, Către comitele Iovin, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, p. 254

„Ți-am văzut sufletul în scrisoare. Căci, într-adevăr, nici un pictor nu poate prinde atât de exact trăsăturile trupului după cum poate descoperi cuvântul tainele sufletului. Pentru mine, s-au exteriorizat în cuvintele scrisorii tale atât statornicia caracterului și adevărul cinstei, cât și nuanțele cugetului.”