Marcu 11, 22–26

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. Iar când stați să vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșelile voastre. Iar dacă voi nu iertați, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta greșelile voastre.”

Iertați și vi se va ierta!

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXVI, II, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 21, p. 321

„Să imităm pe Stăpânul nostru! Să nu luăm în seamă când greșesc alții față de noi, să iertăm pe cei ce ne greșesc! Dar când păcatul se întinde la Dumnezeu, atunci să pedepsim! Dar nu știu cum se face că noi facem cu totul dimpotrivă! Nu ne străduim deloc să pedepsim păcatele săvârșite împotriva lui Dumnezeu, dar dacă se întâmplă să păcătuiască cineva față de noi, îl mustrăm și-l osândim cu asprime; nu ne dăm seama că pornim cu asta și mai mult cu mânie asupra noastră pe Iubitorul de oameni Dumnezeu. Că Dumnezeu obișnuiește adeseori să nu țină seama de păcatele ce le săvârșim față de El, dar pedepseș­te cu multă asprime păcatele ce le săvârșim față de semenii noștri…”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XVI, IX, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 23, p. 213

„Toate s-au făcut pentru a fi pace între oameni. Pentru asta chiar Dumnezeu S-a făcut om, a făcut toate acele lucruri mari ca să ne aducă pace. Prin porunca aceasta, Hristos trimite pe cel ce a făcut răul la cel căruia i-a făcut rău; în Rugăciunea Domnească trimite pentru împăcare pe cel năpăstuit la făptaș. În Rugăciunea Domnească spune: Iertați oamenilor greșelile lor (Matei 6, 14); aici zice: Dacă are ceva împotriva ta, du-te la el. Dar, mai bine spus, mi se pare că și aici trimite Domnul tot pe cel năpăstuit la făptaș, că n-a spus: împacă pe fratele tău, ci: împacă-te!; spusa pare a fi pentru cel ce a săvârșit răul, dar toate cuvintele sunt zise pentru cel năpăstuit. Dacă te împaci cu el, îi spune Hristos, prin dragostea arătată aceluia, Mă vei avea și pe Mine milostiv și vei putea aduce jertfă cu multă îndrăznire. Dacă mai urăști încă, gândește-te că și Eu renunț cu plăcere la cele ce Mi se cuvin, numai ca voi să fiți prieteni. Să-ți fie aceasta mângâiere mâniei tale! Hristos n-a spus când ți-a făcut un mare rău, atunci împacă-te, ci: Dacă are ceva cât de mic împotriva ta. Și n-a adăugat: Dacă pe drept sau pe nedrept, ci a spus numai atât: Dacă are ceva împotriva ta. Chiar dacă te-ar urî pe bună dreptate, nici așa nu trebuie să întinzi mai departe ura. Că și Hristos avea toată dreptatea să fie supărat pe noi, și totuși S-a dat pe Sine Însuși spre junghiere, fără să țină seama de acele greșeli ale noastre.”