„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Marcu 11, 22-26; Matei 7, 7-8
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, va fi lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. Iar când stați să vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte greșelile voastre. Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta greșelile voastre. Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, iar celui care bate i se va deschide.”
Credința face minuni
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Fragmente din Cărțile 7 și 8, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 41, pp. 754-755
„Mare bine e credința când se naște dintr-o înțelegere fierbinte. Și are atâta putere, că nu numai cel ce crede se mântuiește, ci și alții se mântuiesc prin credința aceluia. Așa precum slăbănogul din Capernaum a fost vindecat pentru credința celor ce l-au purtat pe el, așa și Lazăr a înviat pentru credința surorii, către care a zis Domnul: Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? (Ioan 11, 40)
Prin aceasta a zis de fapt: Deoarece Lazăr, fiind mort, nu poate crede, împlinește tu lipsa credinței lui. Iar chipul credinței este îndoit: unul este dogmatic, constând în consimțirea sufletului la ceva, de pildă: Cel ce crede în El nu este judecat (Ioan 3, 18), altul, cel dăruit de Hristos prin har: Unuia i se dă, zice, prin Duhul Sfânt cuvânt de înțelepciune, iar altuia, după același Duh, cuvântul cunoștinței (I Cor. 12, 8-9), credință care nu e numai dogmatică, ci lucrătoare a celor mai presus de om, putând muta și munții (I Corinteni 13, 2).”
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Noua, Introducere, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 41, p. 832
„Căci credința este o armă de neînfrânt, înlătură frica de pătimire și face nelucrătoare și cu totul fără folos săgețile răutății celor ce ispitesc.”
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, Ep. 25, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 81, p. 165
„(...) vă rog să faceți rugăciuni pentru mine către Domnul, ca să dobândesc o credință vie și lucrătoare în El, neomorâtă de patimi, ci având puterea crucii și a morții și a înmormântării și a învierii Lui. A crucii, prin nelucrarea păcatului, a morții, prin lepădarea deplină a răutății, a mormântului, prin renunțarea la închipuirile produse în suflet de lucrurile supuse simțurilor, a învierii, prin bogăția virtuților și a belșugului cunoștinței adevărului Lui și prin ridicarea cugetării de la cele stricăcioase la înălțime, ca să devin de un trup și de un suflet cu El (Coloseni 1, 13).”