Marcu 12, 38-44

„Zis-a Domnul: Păziți-vă de cărturarii cărora le place să se plimbe în haine lungi și să li se plece lumea în piețe și să stea în băncile dintâi în sinagogi și să stea în capul mesei la ospețe. Ei, care secătuiesc casele văduvelor și de ochii lumii se roagă îndelung, își vor lua mai multă osândă. Și, șezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum mulțimea aruncă bani în cutie. Și mulți bogați aruncau mult. Și venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. Și chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toți ceilalți. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuția sa.”

Banul văduvei

Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Șaisprezecea, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 38, p. 560

„CHIRIL: (...) Dumnezeu Cel cu adevărat drept și milostiv primește (jertfele) proporțional cu râvna și cu aptitudinea minții fiecăruia, nelepădând nici slăbiciunea și vârsta trecută și nelăsând nici pe cel în vigoare neonorat, ci lărgind celor ce vor câmpul faptelor de laudă, după putința ce-o are fiecare. Pe cei mai slabi în ­aptitudini și poate și mai simpli la judecată îi va avea El Însuși în grijă, măsurând fiecăruia rodirea după putere. Căci aceasta socotesc că înseamnă cuvântul: Va sta ­înaintea preotului și îl va prețui pe el preotul, după cât poate mâna celui ce-a făcut făgăduință.
PALADIE: Ce subțire este explicația!
CHIRIL: Deci trebuie dăruită lui Dumnezeu, o Paladie, ca un miros de bună mireasmă și ca o datorie, o petrecere sfântă și strălucirile unei vieți alese. Căci știi că a scris careva dintre sfinți: Cinstește-L pe Domnul din ostenelile cele drepte și adu-I pârgă din roadele dreptății tale (Proverbe 3, 9). Cei vechi socoteau că Îl cinstesc pe Dumnezeu prin jertfe de animale și prin arome. Căci aceea era calea viețuirii după lege. Iar noi cei în Hristos prin credință, mergând pe calea mai bună și mai suitoare, vom dărui lui Dumnezeu Închinare în Duh și Adevăr, punând totul în mișcare ca să putem săvârși cu bărbăție cele ce trebuie și să lăudăm pe Dumnezeu cu daruri duhovnicești și sfințite.”

Sfântul Iustin Martirul și ­Filozoful, Apologia Întâi în favoarea creștinilor, X, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 2, p. 41

„Așa cum am fost învățați, Dumnezeu nu are nevoie nici măcar de ofrandele materiale ale ­oamenilor, El fiind acela care ­procură tuturor toate; dar am fost învățați, suntem convinși și credem că El acceptă cu plăcere ­numai pe aceia care imită calitățile Lui cele bune: înțelepciu­nea și dreptatea și iubirea de ­oameni și toate câte sunt proprii lui Dumnezeu.”

Minucius Felix, Dialogul Octavius, XXXII, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 3, p. 386

„(...) Sufletul bun, gândul curat și conștiința sănătoasă sunt cele mai bune jertfe care I se pot aduce (lui Dumnezeu).”