Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Matei 10, 16-22

Matei 10, 16-22

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 13 Iun, 2018

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Iată, Eu vă trimit pe voi ca pe niște oi în mijlocul lupilor; fiți, deci, înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii. Feriți-vă de oameni, fiindcă vă vor da pe mâna soboarelor de judecată și în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. La dregători și la regi veți fi duși pentru Mine, spre mărturie lor și păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiți cum sau ce veți vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiți; fiindcă nu voi sunteți cei care vorbiți, ci Duhul Tatălui vostru este Cel Care grăiește întru voi. Va da frate pe frate la moarte și tată pe fiu și copiii se vor ridica asupra părinților și-i vor ucide. Și veți fi urâți de toți pentru numele Meu; dar cel care va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.”

Înțelepciunea și blândețea

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXXIII, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 408-409

„Nu vă descurajați dar, le spune Domnul. Știu, știu bine că prin blândețe mai cu seamă veți birui pe toți!
Apoi, ca să aducă și ucenicii ceva de la ei, să nu li se pară că totul se datorează harului și să nu socotească ei că sunt încununați pe degeaba și pe nemeritate, Domnul le spune: Fiți, dar, înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii! (...)
După cum șarpele sacrifică totul și nu se împotrivește, chiar de-ar trebui să i se taie trupul, numai ca să-i rămână teafăr capul, tot așa și tu, de-ar trebui să dai averile, trupul și chiar sufletul, dă totul, afară de credință. Credința este cap și rădăcină; dacă-ți păstrezi credința, chiar de-ai pierde totul, pe toate le dobândești iarăși, cu mai multă strălucire.
Aceasta e pricina că Domnul nu ne-a poruncit să fim numai blânzi, dar nici numai înțelepți, ci le-a unit pe acestea amândouă, ca ele să ajungă virtute, să ai înțelepciunea șarpelui, ca să te ferești să nu fii lovit în ceea ce ai mai scump; dar să ai și blândețea porumbiței, ca să nu te răzbuni pe cei ce te nedreptățesc și nici să pedepsești pe cei ce uneltesc împotriva ta. Pentru că iarăși nu-i de nici un folos înțelepciunea dacă nu-i adaugi blândețea.
- Dar poate fi o poruncă mai grea ca aceasta? Nu-i de ajuns, oare, că suferim răul ce ni se face?
- Nu, răspunde Domnul. Mai mult; nu-ți îngădui nici să te revolți! Așa e porumbița!
- Dar o astfel de poruncă este ca și cum ai porunci unei trestii aruncate în cuptor să nu fie arsă de foc, ci să stingă focul.
- Să nu ne tulburăm! Ucenicii Domnului au împlinit porunca, au dus-o la bun sfârșit și au arătat prin faptele lor că au fost înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii. N-au avut altă fire, ci aceeași fire ca și noi. Să nu socotească, dar, nimeni că sunt cu neputință de îndeplinit poruncile Domnului! Domnul cunoaște mai bine decât toți firea lucrurilor; știe că sălbăticia se stinge nu cu sălbăticie, ci cu blândețea. Iar dacă vrei să vezi că aceasta s-a petrecut în realitate, citește cartea Faptele Apostolilor (în Biblie) și vei vedea...”