„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Matei 11, 27-30
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu cunoaște pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni, decât numai Fiul și cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară.”
Luați jugul Meu... și veți găsi odihnă!
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia XXXVIII, II-III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 469-470
„Nu vă temeți, spune Hristos, când auziți de jug! Că este bun! Nu vă înfricoșați că v-am vorbit de sarcină! Că e ușoară!
Dar atunci pentru ce Hristos a spus mai înainte: Strâmtă este ușa și îngustă calea? (Matei 7, 14)
- E strâmtă ușa și îngustă calea când ești trândav, când îți pierzi curajul. Dacă îndeplinești poruncile lui Hristos, ușoară îți va fi sarcina! De aceea a și numit-o acum sarcină!
Dacă ești smerit, blând și îngăduitor. Această virtute este mama întregii filosofii. De aceea când pe Munte a început să dea legile acelea dumnezeiești, cu această virtute a început. Și acum face iarăși același lucru și dă cea mai mare răsplată, spunând: Nu vei fi numai altuia de folos, ci ție înaintea tuturor; tu te vei odihni, că veți afla odihnă sufletelor voastre. Înainte de bunătățile cele viitoare îți dă aici pe pământ răsplată; și-ți dă și premiul. Dându-Se pe El Însuși ca pildă, Hristos face să fie bine primite cuvintele Sale. (...)
Iar dacă încă te temi și te cutremuri când auzi de jug și de sarcină, află că frica ta nu se datorează jugului sau sarcinii, ci trândăviei tale! Că de ești pregătit și ai mare râvnă, toate îți vor fi ușoare și lesnicioase. De aceea și Hristos ne arată că și noi trebuie să ne ostenim; nu ne-a vorbit numai de cele bune și a tăcut, nici numai de cele împovărătoare, ci ne-a vorbit și de unele și de altele. A vorbit de jug și l-a numit bun; a vorbit de sarcină și a adăugat: ușoară, ca să nu fugi de ele, că ar fi grele și anevoioase, dar nici să le disprețuiești că ar fi foarte ușoare.
Dacă și după toate câte ți-am spus, tot ți se pare grea și anevoioasă virtutea, gândește-te că mai greu, mai anevoios este păcatul. Pentru a ne arăta lucrul acesta Hristos n-a spus mai întâi: Luați jugul Meu, ci mai întâi a spus Veniți toți cei osteniți și împovărați, arătând că și păcatul are osteneală și povară, este greu și cu anevoie de purtat. Nici n-a spus numai: Cei osteniți, ci și: cei împovărați. Același lucru îl spunea și profetul David, descriind natura păcatului: Ca o sarcină grea s-au îngreuiat peste mine (Psalmi 37, 4); iar Zaharia, descriindu-l, zicea că păcatul e greu ca un talant (Zaharia 5, 7) de plumb.”