„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Matei 16, 24–28
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Că cine va voi să-și scape sufletul, îl va pierde; iar cine își va pierde sufletul pentru Mine, îl va afla. Pentru că ce-i va folosi omului dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale. Adevărat grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul Omului venind întru Împărăția Sa.”
Importanța sufletului
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LV, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 637-638
„Cel care vrea să-și mântuiască sufletul îl va pierde, iar cel care-și va pierde sufletul îl va afla. Și într-un caz e vorba de mântuire și de pierdere și în celălalt caz e vorba tot de mântuire și de pierdere. A grăit așa ca să nu socotești că e vorba de aceeași pierdere și de aceeași mântuire în primul caz ca în al doilea caz, ci ca să cunoști bine că este tot atât de mare deosebire între o mântuire și alta câtă deosebire este între pierdere și mântuire. Hristos argumentează prin contrarii. Și continuă: Ce va folosi omul dacă va dobândi lumea toată, dar își va pierde sufletul său? Ai văzut că o mântuire dobândită cum nu trebuie este o pierdere mai rea decât orice pierdere, pentru că nu se mai poate răscumpăra cu nici un chip? Să nu-Mi spui, ne grăiește Domnul, că cel care fuge de astfel de primejdii și-a mântuit sufletul său! Nu și l-a mântuit! Hristos pune pe fiecare față în față cu sufletul lui. Ce folos va avea de-ar dobândi toată lumea, dar și-ar pierde sufletul? Spune-mi, ce ai câștiga din faptul că ești stăpân, dar ai vedea pe slugile tale desfătându-se, iar tu suferind cumplit? Nimic! Același lucru gândește-l și de sufletul tău! Când trupul se desfată și se îmbogățește, sufletul își așteaptă pieirea. Ce va da omul în schimb pentru sufletul său? Hristos stăruie iarăși asupra aceluiași lucru. Ai, oare, alt suflet, îți spune Domnul, ca să-l dai în schimbul sufletului tău? Nu ai! Dacă pierzi bani, paguba o poți repara tot cu bani; așa e și dacă pierzi case, robi sau orice altceva din averile tale; dar dacă-ți pierzi sufletul, nu mai poți da în schimbul lui alt suflet. De-ai avea lumea toată, de-ai fi împăratul lumii, n-ai putea să cumperi un singur suflet, chiar de-ai da pentru el toate bogățiile lumii, cu lumea la un loc! Și ce e de mirare dacă se întâmplă aceasta cu sufletul, când și cu trupul se întâmplă la fel? De-ai purta nenumărate coroane pe cap, dar dacă îți este bolnav trupul de o boală de nevindecat, nu-ți vei putea însănătoși trupul de-ai da toată împărăția ta, de-ai adăuga nenumărate trupuri, orașe și bani! Același lucru gândește-l și despre suflet; dar, mai bine spus, chiar cu mult mai mult despre suflet. Lasă, dar, totul la o parte și cheltuiește-ți toată râvna numai pentru suflet!”