Matei 20, 1–16

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăția cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieșit dis-de-dimineață să tocmească lucrători pentru via sa. Și, învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via sa. Și, ieșind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alții stând în piață fără lucru. Și le-a zis acelora: Mergeți și voi în vie, și vă voi da ceea ce vi se cuvine. Iar ei s-au dus. Ieșind iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea, a făcut tot așa. Ieșind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții stând fără lucru, și le-a zis: De ce ați stat aici toată ziua fără lucru? Zis-au lui: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceți-vă și voi în vie, și veți lua ceea ce vi se cuvine. Făcându-se seară, stăpânul viei a zis către îngrijitorul său: Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de la cei din urmă până la cei dintâi. Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat câte un dinar. Și venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au luat și ei tot câte un dinar. Și după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei, zicând: Aceștia de pe urmă au lucrat un ceas și i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei și arșița. Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ți fac nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un dinar? Ia ce este al tău și pleacă. Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca și ție. Oare nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun? Astfel vor fi cei de pe urmă întâi și cei dintâi pe urmă; că mulți sunt chemați, dar puțini aleși.”

Cum răsplătește Dumnezeu

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXIV, III-IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 740-741

„Mai întâi să lămurim pilda. (...) Via înseamnă poruncile și legile lui Dumnezeu; timpul de muncă, viața de pe pământ; lucrătorii, feluriții oameni chemați să îndeplinească poruncile; dis-de-dimineață, ceasul al treilea, al șaselea, al nouălea și al unsprezecelea, cei care au venit la diferite vârste și au îndeplinit poruncile lui Dumnezeu de când au venit. (...)

- Hristos prin pilda aceasta a vrut să-i facă mai râvnitori pe cei care la adânci bătrâneți își schimbă viața și ajung mai buni. A vrut să nu-i lase să creadă că vor avea o plată mai mică. De aceea îi arată pe alții supărați pentru fericirea altora, dar nu face aceasta ca să-i arate cu adevărat supărați și mâniați - Doamne ferește! -, ci ca să arate că cei din urmă s-au bucurat de o cinste atât de mare, încât au putut naște în alții invidie. (...)

Așadar totul ne arată că pilda aceasta a fost spusă și pentru cei care s-au îngrijit de virtute de la începutul vieții, și pentru cei care s-au îngrijit de ea mai târziu, la bătrânețe. Pentru cei dintâi, ca să nu se mândrească și nici să ocărască pe cei care au pășit pe calea virtuții în ceasul al unsprezecelea. Pentru cei din urmă, ca să afle că pot să-și îndrepte toată viața lor în scurtă vreme.”