Matei 26, 6–16

„În vremea aceea, fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preț, și l-a turnat pe capul Lui pe când ședea la masă. Și văzând ucenicii, s-au mâniat și au zis: De ce risipa aceasta? Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor. Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceți supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea față de Mine. Căci pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna; că ea, turnând mirul acesta pe Trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce-a făcut ea, spre pomenirea ei. Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei, a zis: Ce voiți să-mi dați, și eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginți. Și, de atunci, căuta un prilej ca să-L dea în mâinile lor.”

Darurile pentru Dumnezeu

Origen, Omilii la Cartea Ieșirii, Omilia XIII, Cap. III, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 6, pp. 125-126

„Ce-i drept, fiecare în parte are aportul său la locașul Domnului. Această contribuție a fiecăruia nu este neluată în seamă de Domnul. Câtă cinste este pentru tine să se spună în locașul Domnului: aurul care acoperă locașul este darul cutăruia, argintul temeliei și stâlpii vin de la un altul, arama verigilor de la candelabru și a unor temelii ale coloanelor iarăși de la altul, tot așa purpura în care este înveșmântat arhiereul, stacojia și altele. Dimpotrivă, ce rușine, ce nenorocire pentru tine, dacă Domnul venind să ia în seamă locașul cortului află că n-ai dăruit nimic, n-ai adus nici o ofrandă. Ți-ai dus viața într-o astfel de impietate și de infidelitate, încât tu n-ai lăsat nici o urmă în locașul Domnului! Când stăpânul acestei lumi va veni la fiecare din noi, el caută să afle lucruri care-i aparțin și, dacă află, le revendică. Domnul, dimpotrivă, dacă cercetând locașul află că unele lucruri vin de la tine El te va proteja și te va considera al Lui.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia L, III, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 23, pp. 583-584

„Să nu căutăm, dar, (numai) să dăruim bisericii vase sfinte de aur, ci să căutăm ca ele să fie și din muncă cinstită. Munca aceasta cinstită, în care nu intră nici jaful, nici furtul, este mai de preț decât aurul din Potirul dăruit! Biserica nu-i un loc unde se adună vase de aur și de argint, ci un loc de adunare a îngerilor; de aceea trebuie să aducem la biserică sufletele noastre. Dumnezeu Se apropie de darurile noastre de aur numai dacă și sufletul nostru este de aur. Nu era de argint masa aceea de la Cina cea de Taină, nici nu era de aur Potirul din care a dat Hristos ucenicilor Sângele Său! Dar toate erau de preț, toate înfricoșătoare, pentru că erau pline de Sfântul Duh.”