Matei 5, 14–19

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau prorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul și pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, și va învăța așa pe oameni, foarte mic se va chema în Împărăția cerurilor; iar cel ce va face și va învăța, acesta mare se va chema în Împărăția cerurilor.”

Preoții - Lumina lumii și sarea pământului

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XV, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 23, p. 187

„Hristos le spune ucenicilor Săi: Eu am aprins lumina; grija voastră este ca lumina să rămână aprinsă nu numai pentru voi, ci și pentru cei ce se vor bucura de strălucirea ei și vor fi conduși la adevăr. Bârfelile și defăimările nu vor putea umbri strălucirea voastră, dacă veți duce o viață desăvârșită, ca unii ce veți aduce la învățătura Mea întreaga lume. Arătați, deci, o viață vrednică de harul ce-ați primit; după cum harul se propovăduiește pretutindeni, tot astfel și vestea faptelor voastre bune merge împreună cu el.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XV, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 23, p. 185

„Minunat este că au ajuns atât de doriți și atât de dragi tuturor (apostolii) nu prin lingușeli, nici prin slugărnicii, ci prin asprime, așa cum lucrează sarea. Să nu vă mirați, le spune Hristos, dacă las la o parte pe ceilalți și vă grăiesc vouă și vă atrag spre primejdii atât de mari! Gândiți-vă la câte orașe, la câte popoare, la câte nea­muri am să vă trimit ca păstori! De aceea vreau să nu fiți numai voi înțelepți, ci să faceți și pe alții înțelepți. Trebuie să fiți foarte pricepuți, pentru că în mâinile voastre stă mântuirea celorlalți. Trebuie să aveți atâta belșug de virtute, pentru ca folosul ei să împrăștie și la alții. Dacă nu veți fi așa, nu vă veți fi nici vouă îndestulători.

Nu vă întristați, le spune Hristos mai departe, că sunt împovărătoare cele ce vă spun. Dacă ceilalți oameni se strică, pot, prin voi, să se mai întoarcă la starea lor de mai înainte; dar dacă voi vă veți strica, împreună cu voi veți pierde și pe ceilalți. Deci cu cât vi se încredințează lucruri mai mari, cu atât aveți nevoie de multă râvnă. Pentru aceea spune:
Dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai este bună decât să fie aruncată afară și călcată de oameni (Matei 5, 13). Ceilalți oameni, de-ar păcătui de mii de ori, pot dobândi iertare. Dar dascălul, dacă păcătuiește, e lipsit de orice apărare și va primi cea mai mare pedeapsă.”