Matei 9, 18–26 (Învierea fiicei lui Iair)

„În vremea aceea a venit un dregător și s-a închinat lui Iisus, zicând: Fiica mea a murit de curând, dar, venind, pune mâna Ta peste ea și va fi vie. Atunci Iisus, ridicându-Se, a mers după el împreună cu ucenicii. Și, iată, o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui și mă voi face sănătoasă. Iar Iisus, întorcându-Se și văzând-o, i-a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit! Și s-a tămăduit femeia din ceasul acela. Iisus, venind la casa dregătorului și văzând pe cântăreții din flaut și mulțimea tulburată, a zis: Depărtați-vă, căci copila n-a murit, ci doarme. Dar ei râdeau de El. Iar după ce mulțimea a fost scoasă afară, intrând, a luat-o de mână și copila s-a ridicat. Și a ieșit vestea aceasta în tot ținutul acela.”

Învierea trupurilor

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, cap. XXV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 67

„Dar poate că cineva, văzând stricăciunea trupurilor și judecând dumnezeirea după măsura puterilor ei, va socoti că învierea e ceva cu neputință susținând că nu se poate admite să fie întreruptă nici mișcarea și nici reîntoarcerea la viață a ființelor supuse mișcării. Dar cel care îndrăznește așa ceva acela va trebui să știe că aici există cele mai bune și mai puternice mărturii pentru a susține adevărul în înviere, mărturii care se bazează în primul rând pe împlinirea celor făgăduite de proroci. Într-adevăr, în multe și variate istorisiri din Sfânta Scriptură se poate pune întrebarea: oare, toate aceste vestiri sunt mincinoase sau sunt adevărate? În orice caz, din ele ne putem face o imagine despre credința în înviere. Și dacă ele ar fi mincinoase și s-ar îndepărta de adevăr, prorociile despre înviere ar fi și ele niște minciuni, iar dacă, dimpotrivă, faptele confirmă adevărul celor spuse de proroci, atunci va trebui să recunoaștem adevărul despre înviere. Să luăm măcar una-două din aceste prorocii și să le punem față în față ca să cunoaștem adevărul Scripturii.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, cap. XXVIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 74

„ (...)În clipa în care Dumnezeu dă semnalul de pornire părțile se unesc iarăși cu cele asemănătoare lor fără ca Creatorul să mai trebuiască să restabilească ceva. Să ne gândim numai la plantele pământului, unde natura n-are nevoie să mai transforme ea bobul de grâu de orz sau de orice altă sămânță de grâne ori de legume în pai sau în spic, căci fiecare sămânță își trage fără greutate și de la sine hrana potrivită: pentru aceste soiuri de plante sucul necesar e dat pentru toate la fel, dar fiecare din ele își are hrana nutritivă în vederea creșterii specifice. Or, ce poate fi atât de ieșit din comun dacă în cazul învierii, ca și în cazul semințelor, fiecare înviat atrage la sine elementele care țin de el? Din toate acestea putem deduce că învățătura despre înviere nu cuprinde în ea nimic din ceea ce nu ar putea fi cunoscut prin experiență.”