Micul catehism: De câte feluri este Agheazma

Păcatul primilor oameni nu a avut consecinţe negative doar asupra protopărinţilor, ci asupra întregii creaţii văzute, căci a stricat armonia firii înconjurătoare, a tulburat pacea vieţuitoarelor, peste care Dumnezeu îl pusese pe om stăpân.

Creştinii zic că „omul sfinţeşte locul“, arătând prin aceste cuvinte că omul poate avea o influenţă pozitivă asupra naturii prin faptele sale. Dar, pentru a se sfinţi şi pentru a sfinţi firea înconjurătoare, creştinii cheamă în ajutor şi harul Sfântului Duh, fără de care nu se poate realiza sfinţirea. Una dintre slujbele prin care omul cere ajutorul lui Dumnezeu pentru a sfinţi natura este Agheazma.

Agheazma (apa sfinţită) e de două feluri: mare şi mică. Sfinţirea cea mică a apei se poate săvârşi ori de câte ori solicită credincioşii, iar slujba de sfinţirea cea mare a apei (Agheazma mare) se oficiază doar o dată pe an, în ziua când prăznuim Botezul Domnului în Iordan. Despre aceasta din urmă se spune că este Agheazmă mare, deoarece apa la Bobotează are o putere deosebită. Slujba se săvârşeşte în ziua când Domnul Hristos a sfinţit apele, prin botezul Său în apa Iordanului, iar sfinţirea apei are loc printr-o dublă epicleză. Acest moment special de sfinţire (dubla epicleză) are loc în cadrul unei frumoase rugăciuni, adresată Sfintei Treimi („Treime mai presus de fire...“). În cadrul acestui moment, preotul slujitor rosteşte de trei ori cuvintele de invocare a Sfântului Duh pentru sfinţirea apei („Tu Însuţi, dar, Iubitorului de oameni Împărate, vino şi acum prin pogorârea Sfântului Tău Duh, şi sfinţeşte apa aceasta“) şi binecuvântează de fiecare dată apa cu mâna, afundând-o cruciş în vasele cu apă. Urmează o nouă formulă de invocare a Sfântului Duh („Însuţi şi acum, Stăpâne, sfinţeşte apa aceasta, cu Duhul Tău cel Sfânt“), pe care preotul o rosteşte tot de trei ori, binecuvântând de fiecare dată apa, cu mâna cruciş.

Rugăciunea pentru sfinţirea apei are un profund conţinut teologic, iar unii liturgişti au asemănat această rugăciune cu marea rugăciune a Sfintei Jertfe din slujba Sfintei Liturghii, în cadrul căreia are loc sfinţirea cinstitelor daruri de pâine şi vin, care sunt transformate în Trupul şi Sângele Domnului.