Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Poezii creştine

Poezii creştine

Data: 24 Septembrie 2010

Psalmul 50

Sfântul mitropolit Dosoftei

Fie-ţ milă, Doamne, de mă iartă,

Cu milostivirea cea bogată,

Şi pentru a ta ieftinătate

Să mă curăţăşti de răutate.

Şi mai cu de-adins de rău mă spală

Şi mă limpezeşte de greşală.

Că eu îm ştiu a mea fărălege

Şi răul mieu nainte-mi ce merge.

Ţie ţ-am greşitu-ţ, Doamne svinte,

De-am făcut răutăţ denainte.

Cuvintele tale te-ndireaptă

La giudeţ să-nvinci, când vei da plată.

Iacă-s zămislit în strâmbătate,

Aplecat de maică-mea-n păcate.

Ce tu, Doamne, iubeşti dereptatea,

De-ţ arăţ pre mine bunătatea,

Şi cu taine ce nu să pot spune

Mi-ai arătat a ta-nţelepciune.

Cu izopul tu mă ocropeşte

Şi mă scaldă de mă curăţeşte.

Să hiu spălat şi alb ca omeţii,

Să mă bucur şi eu cu direpţii

De veşti bune şi preacuvioase,

Şi să-mi bucuri mişelele oase.

Doamne, nu-ţ întoarce svânta faţă

De greşele ce-am făcut, cu greaţă,

Şi de câte-am lucrat fără lege,

Cu milostivirea ta le şterge.

Inemă curată tu-m zideşte

Şi duh dirept în zgău îm noieşte.

Nu mă urni din svânta ta faţă,

Şi duhul tău cel svânt ce mă-nvaţă

Să nu-l depărtez de cătră mine,

Ce să-m dai bucurie cu bine,

Cu svânta ta, Doamne, mântuinţă.

Şi să-m dai şi duh de biruinţă,

Ca să-nvăţ pre cei fără de lege

Cătră căile tale s-alerge,

Să să-ntoarcă de pre răutate

Cătră a ta svântă bunătate.

Şi mă scoate, Doamne, de la sânge,

Cu mântuinţa ta de mă strânge.

Şi cu adevărata ta-mpreună

Limba mea să-ş facă voaie bună.

Şi buzele mele, Doamne svinte,

Să-m deşchiz, şi rostul să te cânte,

Să dea veste fără de sâială

În tot locul de svânta ta fală.

Că de-ai pofti jărtvă, ţ-aş aduce,

Că jărtvele de ars nu-ţ par dulce.

Lui Dumnezău jărtva ceea place

Cu sufletul înfrânt ce s-a face.

Inema cea zdrobită şi frântă

La Dumnezău nu va fi de smântă.

Şi cu a ta, Doamne, bună vrere

Sionului să-i faci mângâiere,

S-aibă de toate părţile pace,

Pănă zidiuri nalte să vor face

Pregiur Ierusalim cetate,

Să scripască dar şi bunătate.

Atunci jărtve direpte ţ-vom face.

Colaci şi prinoase, cumu-ţ place,

Vin şi pâine, unt şi cu grâu dulce,

Şi viţăi pre oltari ţ-vom aduce.