Sunt culmi înfricoşate
Vasile Voiculescu Sunt culmi înfricoşate în sufletele noastre, Dar nimeni nu le suie şi nimeni nu le-atinge, Deasupra, peste neguri, furtună şi dezastre Pe ele niciodată lumina nu se stinge...„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce
„În vremea aceea a intrat Iisus în Ierusalim și în templu și, privind toate în jur și vremea fiind spre seară, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece. Și a doua zi, ieșind ei din Betania, El a flămânzit.
„Zis-a Domnul: Cine va sminti pe unul din aceștia mai mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă și-ar lega de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mare. Și, de te smintește mâna ta, taie-o,
„În vremea aceea Iisus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de către diavol. Și după ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, la urmă a flămânzit. Atunci,
În familia lui Mihai Eminescu, pe linie maternă, a existat o adevărată „constelație monahală”. Fevronia, Sofia, Olimpiada, Xenia Velisarie și Ruxandra-Epracsia nu sunt simple nume ale trecutului, ci
În înţeles social, recunoştinţa este o însuşire de caracter manifestată ca obligaţie sau datorie morală de a mulţumi binefăcătorului. Se spune adesea că recunoştinţa este floare rară, ceea ce poate fi un
Părintele Ștefan Săvulescu, cel înzestrat cu harul de a‑L sluji pe Dumnezeu și Biserica Ortodoxă strămoșească, a jucat un rol important în reconstruirea Bisericii „Sfântul Vasile” din Ploiești -
Părintele Andrei Scrima a vorbit de câteva ori despre o cauzalitate duhovnicească aparte, cea care nu trece de la un eveniment A, pe orizontala istoriei, la un eveniment B. Într-un fel meta-istoric, un eveniment
În opera lui Eminescu, femeia este privită într-un mod profund uman şi nobil, cu admiraţie şi respect, ca o fiinţă purtătoare de taină, frumuseţe şi sens. Interpretările care susţin că poetul ar fi
În primii doi ani de viață, un copil nu are așteptări formulate verbal sau conștient reflectate în cuvinte. El are în principal nevoi primare, fundamentale: să fie ținut în brațe, auzit, liniștit și
