Promisiunile făcute lui Dumnezeu

Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Şi, ducându-se la cel dintâi, i-a zis: Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea. Iar el, răspunzând, a zis: Mă duc, Doamne, şi nu s-a dus. Mergând la al doilea, i-a zis tot aşa; acesta, răspunzând, a zis: Nu vreau, apoi căindu-se, s-a dus. Care dintr-aceştia doi a făcut voia Tatălui? Zis-au Lui: Cel de-al doilea. Zis-a lor Iisus: Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. Căci a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi n-aţi crezut în el, ci vameşii şi desfrânatele au crezut, iar voi aţi văzut şi nu v-aţi căit nici după aceea, ca să credeţi în el. Matei 21, 28-32

***

Înţelesul duhovnicesc al parabolei rostite de Domnul Iisus Hristos este unul foarte profund şi ne priveşte pe noi, cei care suntem urmaşii Săi. El s-a adresat iudeilor, care susţineau că ei sunt urmaşii lui Avraam, dar care au ignorat pe un trimis al lui Dumnezeu, pe Sfântul Ioan Botezătorul. Cei de atunci se asemănau în multe privinţe cu primul fiu, pentru că au promis că vor lucra, însă în realitate a rămas doar vorba de ei. Bune intenţii aveau, însă le lipsea concretizarea celor făgăduite. În vremea aceea, vameşii şi desfrânatele, care erau consideraţi exemple de păcătoşenie, au ascultat şi au crezut în mesajul Sfântului Ioan. Din acest punct de vedere s-au asemuit celui de-al doilea fiu. Cuvântul lui Dumnezeu a schimbat vieţile celor păcătoşi şi au început să lucreze în ogorul lui Dumnezeu. Din cuvintele Evangheliei să înţelegem că nu ne putem juca cu promisiunile făcute lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur aşa ne învaţă: „Cuvintele noastre sunt cărările faptelor noastre.” (Pr. Dumitru Păduraru)